Bebelusii pot fi nascuti practic prin trei moduri: prin canalul de nastere prin impingerea ta, prin canalul de nastere cu putin ajutor ( medicul foloseste un forceps sau extractor de vid) sau prin cezariana. Metoda potrivita pentru fiecare femeie depinde de mai multi factori, inclusiv istoricul medical, starea copilului si marimea pelvisului in comparatie cu dimensiunile copilului.

Cele mai multe femei insarcinate, petrec o mare parte din sarcina gandindu-se la momentul nasterii. Pentru femeile care sunt la prima sarcina, acest moment poate parea putin infricosator. Chiar si pentru femeile care au mai avut copii, tot te ingrijorezi pana vezi ca bebelusul tau este sanatos.

Cea mai comuna metoda de nastere, este desigur, nasterea naturala. Nasterea vaginala reprezinta pactic rezultatul eforturilor tale de impingere, si continua fara o mare interventie. Daca aveti nevoie de ajutor, acesta va fi fie sub forma de forceps sau extractor de vid.

In cazul in care nasterea necesita unul din aceste instrumente pentru a trage copilul afara, atunci nasterea se numeste nastere vaginala operativa.

In ceea priveste nasterea prin cezariana, multe femei sa intreaba daca au nevoie. In unele cazuri, medicul stie raspunsul chiar inainte de a incepe travaliul, daca de exemplu aveti placenta previa, sau bebelusul este asezat transversal sau daca bebelusul este culcat pe una din partile uterului mai degraba, decat cu capul in jos.

Dar de cele mai multe ori, nici tu nici medicul nu veti sti daca este nevoie daca este nevoie de cezariana pana nu vedeti cum decurge travaliul, si cum bebelusul rezista la travaliu.

Al treilea trimestru de sarcina nu este deloc unul usor pentru partenerele dumneavoastra, din cauza tuturor schimbarilor prin care trece corpul lor dar si faptul ca acum sunt mult mai mari in dimensiuni. In plus multe dintre ele au probleme cu somnul, ceea ce face ca discomfortul lor sa fie si mai mare.

Incercati amandoi sa va relaxati cat de mult puteti si dati-i timp in plus pentru a se odihni. Ajutati-o cat de mult puteti la treburile casei, pentru ca ea se misca mult mai incet acum.

Incercati sa mergeti cu ea la toate programarile la medic si daca se poate sa o insotiti la cursuri prenatale, ar fi ideal. In acest fel, veti invata cum o puteti ajuta in restul sarcinii, in momentul nasterii dar veti avea o idee si despre ce urmeaza dupa sarcina. Sunt o multime de cursuri prenatale in zilele noastre, printre care putem aminti probabil pe cele mai cunoscute, si anume cursurile Lamaze.

In plus o puteti ajuta pe partenera dumneavoastra la pregatirea camerei pentru bebelus, la achizitionarea lucrurilor de care aveti nevoie pentru el. Vor fi momente placute de petrecut impreuna.

Apropierea iminenta de momentul nasterii va va face sa aveti o multime de intrebari, cum va decurge nasterea, daca bebelusul va fi bine, daca veti fi un tata bun, daca va veti descurca sa schimbati scutece, etc.

Toate aceste intrebari sunt perfect normale si probabil ca si partenera dumneavoastra are la randul ei multe dintre ele. Comunicarea este foarte importanta in sarcina pentru amandoi, pentru a va putea relaxa amandoi cat mai mult si sa va pregatiti pentru ce urmeaza.

Poate ca la maturitate nu mai intelegem magia si frumusetea unei imagini careia noi ii punem culori. Dar ar trebui inteleasa utilitatea acestui lucru.

Dupa o logica simpla, si la prima vedere, o plansa cu desene pe care cel mic o coloreaza ii dezvolta atentia, grija, esteticul, bucuria jocului, bucuria realizarii.

Este important pentru cei mici sa aiba atentia formata de la o varsta frageda. Cum ii ajuta aici „”Alba ca zapada””, sau Scufita rosie? Simplu, incercand sa colorez camasa eleganta a unui personaj fara sa depaseasca liniile. Sau sa o coloreze uniform. Apoi, sa coloreze toate detaliile, detalii pe care el le va vedea pe masura ce va umple spatiile cu nuante.

Atunci, micile detalii, cum ar fi o manseta, ies mai bine in evidenta si sunt vazute de catre copil. Atunci, el poate intra in contact cu un asemenea element, constient, pentru prima data. Desigur ca el a mai vazut manseta, a atins-o, dar acum va intreba ce este aceea. Pentru ca acum o face el, o coloreaza el.

Daca avem o poveste de colorat, sau desene cu legatura, copilul va avea grija sa afle ce este in acele imagini, care este relatia dintre pagini, dintre personaje. Acum copilul poate invata animale, plante, eroi de poveste, obiecte cu care in mod obisnuit nu intra in contact, peisaje, si alte lucruri care il ajuta sa cunoasca si sa faca mici corelatii privind mersul lucrurilor in lumea in care tocmai a intrat.

Este momentul sa invete cate ceva despre frumos. Cum sa asorteze culorile, cum se aranjeaza florile in vaza sau ce pieptanatura are „”Frumoasa din padurea adormita””.

Aceste desene vor fi puncte de referinta pentru copii, ei luandu-le ca model, alaturi de parinti si cei apropiati. De asemenea, copiii au tendinta sa imite, si ceea ce vor vedea in desene, vor inocula involuntar drept exemplu.

Dincolo de ceea ce se vede ca fiind „”util pentru viata””, desenele pe care cei mici le coloreaza, sunt placute si pentru ca cei mici vad in asta un joc. Creioanele colorate ii atrag foarte tare, iar desenele cu personaje le acapareaza atentia.

In clipa in care reusesc sa coloreze o pagina in intregime, alearga repede la parinti, mandri de realizarea lor, pe care o prezinta mai ceva ca directorul finaciar al unei banci, cand vine vorba de realizarile economice ale companiei. Este mandru ca el a terminat de colorat acea pagina, ca el a dat culoare zanei, si nici nu a depasit linia, si e si frumoasa rochia galbena, si a facut ochii albastrii si iarba verde si… Abia isi mai trage sufletul doar doar sa povesteasca ce lucru important a facut el acolo!

Nu ratati primul proiect prezentat de cel mic, poate ca prevesteste postul de director!

Unora dintre femeile gravide le e rusine ca au burtica mare, si dorind sa para mai elegante isi strang abdomenul cu corset (trebuie folosit un material elastic). Nu am inteles niciodata de ce. O femeie gravida este foarte frumoasa, atat din punct de vedere estetic, cat si ca bucurie sufleteasca pe care o emana.

Ne uitam la femeile gravide si ne bucuram pentru curajul lor, pentru minunea ce salasluieste acolo. O viitoare mamica, in perioada sarcinii, trebuie sa poarte bluze si in general haine largi, altfel copilul va fi incomodat in miscarile lui si se va chinui.

Vara este indicata o costumatie lejera, bluzite de bumbac, care permit aerisirea pielii, iar iarna hainute calduroase. Incaltamintea trebuie aleasa astfel incat sa mergeti cat mai lejer, sa nu va chinuiti.

O femeie care e obisnuita sa mearga pe tocuri in general, probabil nu va avea probleme cu oboseala nici in perioada in care este insarcinata, dar oricum, incaltamintea trebuie aleasa cu grija in timpul sarcinii, astfel ca piciorul sa stea lejer in pantof.

In general, trebuie avut grija sa nu racesti in aceasta perioada, deci costumatia poate fi cocheta si la moda, insa cu grija la sanatatea ta si a copilului.

Sa vedem cum ne ingrijim corpul in timpul sarcinii

Nimic mai simplu. In principiu, ca si pana acum. Corpul trebuie sa fie curat si spalat zilnic pentru ca pielea sa poata respira, cu grija sa nu racim sau sa ranim copilul. Stim doar… putine lucruri ne relaxeaza atat de bine cum ne relaxeaza o baie de 20-30 de minute intr-o apa calduta, cu muzica in surdina; si daca mai vine si sotul sa ne sarute din cand in cand, viata parca este asa cum am visat-o, sau cum am vazut ca se poate, in filme, nu?

Iarna trebuie sa nu uitam sa incalzim camera, asa cum am spus si in alte capitole din site-ul Despre copii trebuie sa avem grija sa nu racim. Dupa baie ne stergem usor cu prosopul, astfel incat sa punem sangele in miscare, lucru foarte bun pentru sarcina. Trebuie sa avem mare grija de sanii nostri si in perioada in care suntem insarcinata, dar si in perioada de lauzie

Nu stiu cat am dormit… Dar stiu ca tremura carnea pe mine cand m-am decis sa ma ridic din pat. Ea inca dormea. Mi-am pus treningul pe mine, ugg-urile si am coborat la o cafenea mica de langa mine. Nici nu vreau sa imi imginez ce fata aveam, insa trebuia sa iau fresh de portocale.

Stiam eu de la mama ca iti da energie multa atunci cand il bei dimineata. Ea avea nevoie. Am urcat in apartament, am deschis usa incet. Mi-a stat inima cand am vazut-o in living.

Era in pijama, cu picioarele ghemuite la piept, cu fruntea pe genunchi si cu tigara in mana. Cred ca uitase si ea ca a aprins-o. Am tacut iar. Am inceput sa fac cafeaua si sa pun cate doua pancakes si niste fructe in farfurii, low-fat yogurt si cam atat.

M-am asezat la masa. Am asteptat. Ma uitam la ea sa vad daca isi intide mana sa stinga tigara. Se stinsese deja singura cand a ridicat capul doar ca sa vada directia scrumierei. A pus mana pe pachetul de tigarari si pe bricheta. Am mai lasat-o cateva minute pana cand a incercat sa isi aprinda a 3-a tigare. Nu am mai rezistat.

– Esti o tampita!! Lasa imediat tigarile jos si potoleste-te. Te-am lasat, am tacut, am suferit odata cu tine. Nu stiu ce ai si nici nu vreau sa stiu daca nu simti nevoia sa vorbesti. A murit cineva?!

Cu ochii blocati in directia mea, a reusit sa scoata un cuvant:

– Nu….

– Si atunci…? Tu nu vezi in ce hal ai ajuns?! Esti o femeie matura, puternica si pe picioarele ei. Esti frumoasa, sanatoasa, desteapta, ai un loc de munca, o casa…o masina a ta. Am ajuns eu sa iti dau sfaturi tie? Cand acum cateva zile stateam cu gura cascata si sorbeam fiecare cuvant pe care mi-l spuneai? Unde e femeia din tine?

Unde e optimismul tau? Ce ar putea sa te distruga atat de tare, incat sa uiti de tine si de tot ce ai reusit in viata asta? Stiu, toti trecem printr-un moment slab, printr-o perioada proasta, cel putin o data in viata asta… Si durerea ni se pare insuportabila, credem ca ce simtim noi nu a simtit nimeni niciodata. Ni se distrug visele, sperantele…si sufletul ne este ciopartit in bucatele.. Suferim..

Din iubire, pentru prieteni, pentru familie sau strict din punct de vedere profesional. Si eu am stat intinsa pe covor si am plans, si eu m-am dat cu capul singura de pereti si am urlat. Am tipat cat m-au tinut plamanii si am luat-o de nebuna pe strada in speranta de a ma calma. Nu o data, ci de multe ori. Uneori am avut pe cine sa sun, pe cine sa vad, alteori nu.

– Oana ma doare…

– Te doare!! Dar pe mine ma doare mai tare sa vad ca te distrugi. Ai fumat 3 tigari in 10 minute.. Cine stie de cand nu ai mai mancat… Hai sa mancam impreuna, sa bei sucul asta si vedem dupa. Azi stam doar noi doua. Dar inainte de orice, cea mai importanta esti tu…

Ne-am asezat la masa… Am inceput sa vorbim despre vreme (asa se incepe orice conversatie in Anglia), despre mancare si orice alte prostii. Nu am intrebat-o nimic. A inceput ea sa vorbeasca si sa imi povesteasca. Credeti-ma, nu patania ei este importanta. Si nu mi-as permite acum, in acest moment sa o fac publica. Poate la un moment dat… Cu acceptul ei bineinteles.

M-a facut in toate felurile aseara la telefon dupa ce mi-a citit blogul. “Sincer, credeam ca nu ai timp sa citesti, m-ai suprins placut ? “. Dar nu s-a suparat pe mine. Mi-a zis ca atata timp cat cineva are de invatat din povestile ei, la timpul potrivit sa incep sa le scriu.

A trecut de 25 de ani, a locuit in majoritatea capitalelor importante din lumea asta si a plecat de jos, dintr-un oras mic. Si-a facut bagajele si a plecat cu autocarul spre strainatate,cand inca era o copila. Acolo a inceput povestea ei. Usor nu a fost. Dar fiecare zi a ajutat-o sa creasca, sa se maturizeze si sa invete sa lupte.

Dar, oricat de puternic esti, oricat de departe ai ajuns, cati bani ai in cont, cate masini conduci, esti om… Esti vulnerabil si ai slabiciuni. Difera de la caz la caz. Ea, genul de femeie tare si puternica, parea de neclintit. Mergea mereu cu spatele drept, hainele impecabile si parul tot timpul aranjat. Nu am vazut-o niciodata imbracata in graba sau doar asa, cu parul prins in coada. S

i chiar si asa… a stat intinsa pe podeaua mea, a plans si a suferit pe umarul meu. Ma simt norocoasa ca am fost eu cea care i-a deschis usa cand a avut nevoie de ceva, ca am tinut-o in brate si mai ales ca am ajutat-o cu un lucru marunt pentru ea. Acum cand se uita in urma realizeaza ca a fost o prostie, o cadere… Toti trecem pe acolo, la orice varsta. Slabiciunea nu e un defect.

In seara aceea am invatat ca si cei mai putenici oameni au o sensibilitate. Suntem toti facuti din acelasi material. Singurul lucru pe care unii il au si altii nu, sunt oamenii pe care te poti baza, oricand, la orice ora, in orice oras. Sustinerea o iei de la prieteni sau familie. Singur nu se poate niciodata…

Nu am mai iesit de ceva timp, asa ca m-am decis sa accept invitatia unei prietene sa mergem la teatru. Nu prea aveam chef de teatru ce-i drept. As fi preferat sa merg la un lounge, sa ascult muzica – la pian – Dorchester de preferat. Insa nu am mai mers de mult sa vad o piesa buna asa ca am acceptat.

Nu aveam chef sa ma imbrac elegant, sport nu puteam…Voiam sa trec si pe la un bar dupa teatru, asa ca am ales o fusta conica, un top super sexi din dantela ( au unele foarte tari in colectia noua la Victoria Secrets) si mi-am pus un sacou peste. Cred ca ar fi mers mai bine o geaca de piele, dar trebuia sa fiu eleganta – urma sa imi dau sacoul jos mai tarziu.

M-am machiat lejer, parul pe spate. Mi-am luat cele mai inalte tocuri – ma fac sa ma simt intr-un fel… Mi-am comandat taxi si am plecat.

Vorbeam cu prietena mea la telefon (ea ajunsese de mult, ma astepta.nu stiu ce se intampla cu mine in ultimul timp – intarzii mai mereu) cand imi suna telefonul in ureche.

19.37 – New Text Message – “Vreau sa te vad.”

Nu se poate. Iar imi tremura corpul, mainile, picioarele…tot! (Oare de ce vin mesajele astea in cele mai nepotrivite momente?) I-am inchis prietenei mele si am strans telefonul la piept. (Nu, nu, nu. Nu pot sa fac asta).

19.39 – New Text Message – “Te astept.”

Am inceput sa ma rog sa imi iasa senzatia aia din corp. Strangeam atat de tare telefonul (de parca avea vreo vina) si incepeam sa imi fac fel si fel de filme. Ce sa ii spun prietenei mele? (Ai innebnuit? Imi vorbea o voce in cap. Te duci la teatru!) Da, gata ma duc. Taxiul a ajuns, corpul meu cerea…nu stiu ce cerea…insa nu voia sa fie acolo.

19.44 – New Text Message – “Sampanie sau vin? Nu te mai astept mult.”

M-am oprit in mijlocul strazii. Prietena mea era cu doi metrii in fata mea si imi tot spunea sa ma grabesc.

– Imi pare rau. Trebuie sa plec.

– Poftim? Cum sa pleci?

– Iarta-ma. Nu pot sa iti explic…A intervenit ceva.

– Nu inteleg. Unde pleci? Piesa incepe in 10 minute.

Nici nu o mai auzeam. Deja cautam disperata taxi. Parca incepuse si sa ploua putin – nu mai simteam nimic. Picioarele o luasera la fuga. Ma simteam vinovata fata de prietena mea, insa nu aveam ce sa fac. Am fost egoista, recunosc – o sa ma revansez intr-o zi cu siguranta.

19.52 – One Message Sent – “Sampanie te rog.”

Stiam ca nu e bine ce fac. Voiam si nu voiam. Dar senzatia din corpul meu…ce sa fac cu ea? Cum sa o alung? Strangeam picioarele si imi muscam buzele. M-am lasat pe spate si am inchis ochii – taxiul parca ma ducea intr-un loc mirific. Toate luminile strazii se indreptau catre fata mea. Mi-am dat sacoul jos.

Am ajuns. Cand sa ridic mana sa ciocan…S-a deschis usa.

– Ai intarziat.

– Glumesti…

– De ce tremuri?

– Nu tremur.Imi e frig…

– Dau drumu la semineu?

– Da. Te rog!

Mi-a pus sacoul lui pe umeri. Ce ciudat ca in mana stanga aveam sacoul meu. S-a dus in bar. A turnat doua pahare de D.P. 2003 – my favorite.

– Noroc!

– Noroc… Pentru…

– Pentru noi.

Nu! Nu! Nu! Ce caut aici? Nu stiu… Dar imi place…Mult. Mi-a dat parul intr-o parte si mi-a prins mijlocul cu mana. M-a tras langa el si mi-a spus la ureche: “Imi era dor de mirosul tau”.

El si ea..

Doua suflete pereche. Fara explicatii logice. Unul pentru altul mereu: Tu..Noi..Eu. Asa functioneaza. Cum si cand a inceput nici nu mai conteaza. Tot ce conteaza este ca se iubesc. Cat de frumos este inceputul unei povesti de iubire? Fluturasii aia care iti umbla in tot corpul, nebunia ce te inconjuara si curajul de a face orice.

Cand simti ca poti sa calci lumea in picioare, ca doar jumatatea ta exista, ca nimic nu are sens fara el/ea si ca o secunda e mult sa stai departe.. esti indragostit! Toate sentimentele ti se intensifica, culorile sunt mai aprinse si lucurile mici si nesemnificative inainte, devin prioritate. Sunt sigura ca ne indragostim de multe ori in viata asta, insa doar o data e diferit. Niciodata nu stii cat tine, unde duce si mai ales ce iese.

Am intalnit multe cupluri care au fost pentru o luna, un an sau o viata. Compatibilitatea si-a spus cuvantul, insa si compromisurile au avut un aport foarte important. Cam asa functioneaza in majoritatea cazurilor fericite.

Frumoasa introducere.. nu? Intotdeauna inceputul e frumos, romantic, memorabil si pentru fiecare unic.

El la inceput:

Se aranjeaza pentru prima intalnire. Fiecare detaliu e pus la punct. Nu poti gasi nici macar un defect. Zambaret si placut iti soarbe fiecare cuvant, iti da dreptate in tot ceea ce spui, iti sustine ideile si chiar te incurajeaza sa mergi mai departe pe drumul asta ca doar nah.. E cel mai bun. Vine si te ia de acasa.

Sta la departare, nu vrea sa dea ochii cu parintii din prima seara. Daca ar sti tatal ce ganduri ii trec lui prin cap, s-ar lasa cu impuscaturi. Dar nu.. Barbatii nu se gandesc doar la sex. Mergeti la restaurant. Iti deschide usa elegant (prima doar, pe a doua usa de la restaurant intra barbatul primul) vrand sa para un adevarat gentalman, insa el doar iti mai analizeaza inca o data posteriorul.

Te intorci si il prinzi cu privirea in jos: se uita la sireturi. Schiteaza un zambet in coltul gurii si mergeti condusi spre cea mai buna masa. Iti trage si scaunul si se aseaza privindu-te in ochi. Iti da posibilitatea sa alegi bautura, pretul nici nu mai conteaza. Daca e vreun cunoscator, te si testeaza putin, sa vada ce stii si sa isi arate cunostintele lui in cultura vinului. In general barbatii nu sunt orgoliosi, se gandesc doar la femeia de langa ei, mai ales in prima seara impreuna.

Putin ametiti, se termina cina. Vine nota, nici nu exista posibiliatea de a-i subclasa drepturile. Aici, depinde de tine ca femeie. Incerci sau nu. Scoate cardul plin de el, iti arata cat e de puternic. Bacsisul, desi era inclus, e aproape jumatate din nota. Banii nu conteaza, doar iubirea si femeia!! Iti pune haina si plecati.

Mandru si sigur pe el merge spre masina. Cand dintr-o data, din senin: ”Dragul meu, eu merg acasa. Ma lasi tu, sau iau un taxi?” Zambetul maret ii dispare, incepe sa se balbaie si nu da niciun raspuns. E dezamagit, in seara asta o sa doarma singur. Ce pacat.

Mi-a dat asa, o stare de bine sa scriu despre el intai. Sexul slab este intotdeauna cel care gandeste mai mut si pana la urma, cel mai interesant. Deci…

Ea la inceput:

Sta 3 ore in baie. Se schimba de 10 ori. Rochia aia e prea lunga, cealalta prea scurta, pantalonii nu vin bine, pantofii nu ii ridica fundul suficient. Decolteul trebuie sa fie potrivit. Sa se vada suficient, dar sa mai fie multe de descoperit.

E gata cu 1 ora inainte, desi de obicei intarzie. Se uita la ceas si minutele trec greu. Spera sa fie punctual. Suna telefonul, e afara. Se balbaie si ea putin si ii spune ca mai are nevoie de 5 minute. Isi mai da cu putina pudra si putin parfum. Se uita in oglinda si iese in sfarsit. Se concentreaza sa nu se impiedice si sa mearga cu spatele drept. E impresionata, primeste si un trandafir.

Ciudat pentru ea, nu isi da seama de unde stia ca ii plac trandafirii rosii. Simplu pentru el, majoritatea femeilor ii adora. Cata timiditate si emotie. Discutii banale in drumul spre restaurant. Ea vrea sa afle cat mai multe, el doar analizeaza. Ii povesteste cum a decurs ziua ei si e tare fericita ca el pare interesat.

Are toate raspunsurile la el. Trece cu brio fiecare test. O impresioneaza si mai tare cand vede ca bunele maniere sunt foarte importante pentru el. Stand de vorba la masa, e atenta la fiecare detaliu. Nu vorbeste cu gura plina, nu exagereza cu bautura. Cand el ii povesteste despre lucruri banale ea incepe sa isi imagineze: oare o sa ma placa familia lui? Unde mergem in prima vacanta?

Cat o sa treaca pana ma cere de sotie? Cat de diferite sunt gandurile ei fata de ale lui, cel putin la prima intalnire. Insa, nimeni nu te poate opri sa visezi. Incepe sa intinda mana pe masa si sa isi trosneasca degetele. Poate poate intelege si el ca e un semn de afectiune. Dar nu.. el vrea sa termine mai repede de mancat.

Deja incepe sa isi inchipuie, cum o sa o tina in brate, cum o sa o ia de mana, cum o sa o sarute.. Viseaza si isi doreste, dar nu.. nu se poate. Mama i-a zis, niciodata din prima seara. Isi lasa gandurile deoparte, incearca sa revina si ii spune: “Vreau sa merg acasa. Ne vedem maine la cafea?”.

Acum dupa ce am ajuns sa lucrez oficial pentru o persoana necunoscuta, intr-o tara straina, am inceput sa cunosc sentimentul mai bine. Este groaznica dimineata cand trebuie sa te trezesti la munca, si mai rau este cand trebuie sa ii suporti starile sefului si absolut terifiant este cand stai toata ziua la birou dupa o noapte de petrecere.

Cand am ajuns prima zi, o colega “binevoitoare”, nu am sa ii spun nationalitatea, ca sa nu fiu rasista, mi-a povestit cate putin despre firma noastra, ce si cum, cine si mai ales unde si de ce. Totul era foarte negru dupa spusele ei, m-am simtit ca si cum am ajuns in iad, incepusem sa imi imaginezi lucruri si mai ales vedeam totul intr-un mod atat de urat, incat nici nu ma mai gandeam ca ar putea exista si o parte frumoasa.

Asa ca, primele zile au fost un dezastru, nu ma puteam acomoda, in gandul mereu erau doar vorbele ei si ii dadeam din ce in ce mai multa dreptate.

Pana cand, intr-o dimineata, m-am trezit, m-am uitat in oglinda in timp ce ma spalam pe dinti si mi-am propus ca ziua aceea sa fie diferita. Sa incep sa fiu eu, sa ma port normal, fara prejudecati si sa vad dupa ce va fi. Am ajuns la birou zambitoare, pusa pe glume usoare, ca de dimineata.

Mi-am cumparat oreo, ba chiar am servit pe toata lumea in birou. Simteam cum gheata se sparge si soarele iesea asa usor, si in coltul gurii aparea cate un zambet. Deja nu mai era aceeasi atmosfera, lumea lucra zambind, se faceau mici pauze de barfe, lucru pe care nu il mai vazusem pana atunci.

Totul se imbunatatea, doar colega mea uracioasa statea singura la birou, plina de nervi si parca imi arunca venin in loc de priviri. Nici nu m-a interesat, mi-am vazut in continuare de treaba mea si am facut ca fiecare zi sa fie din ce in ce mai buna.

Miercuri a fost ziua decisiva, i-am invitat pe toti in oras, la un restaurant spaniol. Stiam ca sunt mai multe de aflat, ca toti au un trecut, o poveste, o amintire. Nu puteam sa plec din locul asta fara sa devin mai apropiata de ei, managerii mei. Au fost una dintre cele mai frumoase seri din Shanghai. Am ramas impresionata pentru ca au venit absolut toti(doar “colega” lipsea bineinteles).

Eram gatiti, deschisi si zambareti. Am baut mult vin, am depanat amintiri si am ras mult. La un momentdat toti au inceput sa scoata pungile de sub masa. Nu imi dadeam seama ce se intampla. De la cel mai mic manager, pana la seful cel mare mi-au cumparat cadouri, m-au rugat sa raman, sa nu ma intorc in Europa, sa stau sa lucrez cu ei.

Cand am auzit “firma asta are nevoie de tine” am inceput sa plang fara sa ma mai gandesc, dar si sa zambesc in acelasi timp. Le-am multumit mult, i-am pupat pe toti pe rand si am facut o poza cu fiecare. Am dat toti noroc in cinstea mea si am continuat sa bem.

Ca si concluzie, pot spune ca m-am simtit minunat.,apreciata si respectata. Am ajuns intr-un oras de 23 de milioane de persoane, intr-o companie mare, cu birouri in diferite tari si continente. Nimeni nu stia cine sunt, ce fac. Stiau doar ce scrie pe un CV normal, ca sunt din Romania si ca am studiat la Londra. Asa am intrat prima data pe usa biroului de la etajul 14, camera 407.

Am plecat de acolo regretand ca perioada s-a terminat. Ba chiar, joi m-am intors la birou. M-am imbracat cu unele din cadourile primite si m-am dus sa ii vad. Deja imi era dor de ei toti. Au inceput sa aplaude cand am intrat si sa lase totul deoparte, griji, mailuri, telefoane, pentru a mai putea sta putin de vorba.

Pentru unele persoane ce povestesc eu aici poate fi egal cu zero, dar bucuria din sufletul meu nu mi-o poate lua nimeni, cand ma gandesc ca am legat atatea relatii, aprecieri si amintiri. Pentru mine a fost o experienta extraordinara, din care am invatat mult mai mult decat ma asteptam. Scrisorile de recomandare pe care le-am primit m-au emotionat enorm, cuvintele mi-au intrat direct la suflet.

Le multumesc enorm pentru ce m-au invatat, cum m-au facut sa ma simt si pentru toata admiratia lor fata de mine.

Dupa parerea mea sunt 3 tipuri de femei ce isi petrec sarbatorile singure:

Prima categorie

Amantele – saracele de ele, desi se bucura pe parcursul anului de atentie, sex si multe alte lucruri bune, raman cu buza umflata, cu telefonul in mana si cauta cu disperare sa se incadreze intr-un tablou ce miroase a putina fericire.

Stau lipite de telefon si asteapta un semnal de la domnul, care cine stie prin ce locuri isi rasfata acum partenera de viata. Desi pozeaza in femei puternice, fericite si mai ales independente, nimeni nu stie ce este cu adevarat in sufletul lor.

Sunt mai triste ca niciodata si desi rad cu gura pana la urechi, apar remuscarile. In niciun caz remuscarile fata de sotia domnului, ci remuscarile fata de situatia in care au ajuns, viata mizerabila pe care o au (referindu-ne stric la momentele mai sus precizate) si regretele ca nu pot fi ele in locul celor oficiale.

Parca le e si frica sa isi faca vreo analiza, pentru ca nu isi pot face singure rau si gasesc fel si fel de pretexte si explicatii absurde sa se compatimeasca si sa primeasca o incurajare de la alta prietena ipocrita care e tot in aceasi situatie, sau doar nu are chef sa isi oboseasca gura sa ii spuna ca nu e bine ce face.

Trebuie precizat ca sunt multe tipuri de amante (voi detalia intr-o alta postare). Cele care nu pot sta locului deloc, au mai multi barbati la dispozitie (de obicei toti sunt cuplati) si atunci cand se vad cu adevarat singure, incep iarasi vanatoarea. Le place adrenalina si filtreaza cu aproape oricine este acompaniat. Asadar, ele poate ca nu se plictisesc la fel de tare, dar tot triste si singure raman.

A doua categorie

Nefericitele (asa imi place sa le numesc) – desi sunt intr-o casnicie/relatie, au un barbat langa ele, nu dorm singure si primesc o imbratisare in Ajunul Craciunului – sunt mai triste decat amantele. Sunt mai singure ca niciodata, au sufletul gol si au ajuns sa iubeasca rutina.

Pune-te masa, scoala-te masa – aceasi lume, aceleasi glume e doar Craciunul sau Revelionul. Unele dintre ele mai au copii si chestia asta le mai alunga din durerea cauzata de lipsa de atentie din partea domnului.

Nu au curaj sa accepte situatia dramatica in care sunt si isi ocupa timpul cu fel si fel de lucruri mici pentru a uita ca el nu mai este cum era o data si ca acum totul se intampla doar de complezenta.

La bal, la petrecere sau doar la prieteni acasa, pozeaza in femeia (ne)fericita, zambeste, accepta aproape orice din partea lui – doar doar sa nu observe cineva ca de fapt totul e doar un teatru – danseaza daca el vrea, rade la glumele lui, il cara pe brate pentru ca a baut putin cam mult si uite asa a trecut si seara cu pricina – a mai trecut un an.

Se trezeste de dimineata in acelasi loc (langa el – poate patul este diferit, daca e vreo norocoasa sa fi plecat in vreo vacanta), acelasi gust amar, aceasi poveste – incepe rutina.

Oricat de mult ar ascunde toate lucrurile acestea in sufletul lor, sunt total nefericite si nu au curajul sa schimbe ceva. Ba e Craciunul, ba e revelionul, ba e ziua lui, ba e ziua copilului, a soacrei sau a mamei – mereu exista un astfel de obstacol. Asadar, asteapta sa treaca timpul si sa vina urmatoarea sarbatoarea – poate poate se mai schimba ceva. Sau nu!

A treia categorie

Ghinionistele – cele cu un barbat ce nu e acasa – plecat in vreo delegatie, cu munca sau din alte motive nefericite. Fac bradul singure, suspina de dor si cu ochii inlacrimati isi petrec sarbatorile singure. Viata a fost mai cruda cu ele si nu le-a dat sansa sa isi stranga iubitul in brate in noaptea sfanta de Craciun.

Nu vor sa vada pe nimeni, se refugiaza in singuratate si strang poza lui tare la piept. In cazul in care se inarmeaza cu putere si decid sa scoata capul in lume, sa se mai destinda cu cativa prieteni, nefericirea li se citeste pe chip. Isi doresc un singur lucru: sa fie langa el si atat.

Si cum nu gasesti padure fara uscaciuni, mai sunt si cateva “ghinioniste” care se bucura de situtia respectiva si profita la maxim, dansand in bratele altui domn, strangand o alta mana sau de ce nu…dormind intr-un alt pat. Ca nah…asa e lumea asta, plina de oportunitati.

Imi cer scuze celor care mi-au verificat blogul in ultimele zile si nu au gasit nimic nou. Probabil nu am avut inspiratia necesara, timp suficient si nici nu mi-am creat un ambient propice. M-am asezat de vreo doua ori in fata laptopului, dar nu aveam nicio idee.

Scriam 3-4 cuvinte si ramaneam blocata, undeva in ganduri pierdute. Nici astazi nu am, dar am zis sa imi las imaginatia libera si sa scriu orice, ceva…

Acum aproximativ 1 saptamana am cunoscut o persoana, o doamna ..De fapt, o vazusem mai de mult, o singura data, la mine in casa.. Dar din cauza agitatiei in care ma aflu in fiecare zi, nu am avut timp nici macar sa ii conturez chipul in minte. In viata noastra intra fel si fel de oameni, de cele mai multe ori in cele mai neasteptate moduri.

Mie, mi-a dat Dumnezeu sansa de a cunoaste in permanenta persoane noi, in diferite tari, orase, locuri..Fiecare persoana in parte m-a ajutat sa cresc, sa invat sau sa inteleg anumite lucruri. Unii dintre ei mi-au schimbat viata, altii m-au fortat sa stau departe. Insa toti, m-au ajutat sa devin persoana care sunt. Buna pentru unii, rea pentru ceilalti.

Personalitatea este un lucru care se dobandeste la nastere, dar care se si cladeste in timp, cu ajutorul lucrurilor traite si invatate. Un lucru l-am inteles de la ea: te nasti intr-o anumita zi, la o anumita ora, intr-o anumita zodie. Astrologia poate fi un mister care nu poate fi inteles de oricine.

In orice caz, primele scrieri care indica o harta astrologica dateaza inca de acum cateva mii de ani, cel mai vechi horoscop aflandu-se la Oxford, fiind datat in anul 410 i.Hr. Hipocrate, Aristotel si multi altii au studiat-o. Interpretarile au fost diferite, insa este clar ca o definitie logica a astrologie nu a existat si cred eu, nu va exista vreodata.

Planetele si pozitia lor joaca un rol foarte important aici. Asadar, felul in care sunt planetele asezate in momentul nasterii conteaza si mai ales influenteaza multe alte lucruri din viata si personalitatea noastra. Un lucru usor de inteles pentru toata lumea este luna plina.

Suntem mult mai agitati, unele persoane nu pot dormi, se intampla fel si fel de lucruri ciudate.. Din putinele lucruri pe care le stiu pana la ora asta, luna plina rezulta din aspectul de opozitie al Soarelui fata de Luna, rezultand un aspect tensionat.

Nu sunt eu in masura sa spun mai multe despre astrologie, insa un lucru e cert: am invatat curand ca nimic nu este intamplator si mai ales cunoastem anumite persoane atunci cand trebuie, dintr-un anumit motiv, explicabil sau nu.

Am intalnit diferite tipuri de persoane: pozitive, negativiste, ambitioase, delasatoare si tot asa. Fara sa imi dau seama, in momentul acela al vietii, intram in starea lor, in felul lor si imi schimbam personalitatea in functie de visele si aspiratiile lor.

Nu total bineinteles, doar pentru o scurta perioada de timp. Persoanele care imi faceau cele mai multe promisiuni ma dezamageau cel mai repede. Ma faceau sa visez si sa imi doresc, insa asteptam zadarnic, fara niciun rezultat. Poate pentru ca ei, in drumul lor, foloseau energia, timpul si ambitia mea pentru a ajung undeva, la ceva.

Am fugit repede de oamenii astia, nu stiu cum, insa am simtit. In acelasi timp, am intalnit persoane care mi-au redat increderea, m-au indrumat si m-au sustinut. Putine sunt persoanele care au putut vedea potentialul din mine si au stiut intr-un fel sau altul sa ma ghideze spre ceea ce imi doresc.

Mi-au deschis ochii si m-au fortat sa las masca acasa si sa fiu eu. Si acum, imi trece prin minte, un domn mai in varsta, fost politician, cu care pot discuta ore in sir, parca inghitind fiecare cuvant, facandu-ma sa imi doresc mai mult in fiecare zi. Pentru ca, in permanenta imi spune ca pot.

Nu stiu de ce am nevoie de increderea asta acordata din partea anumitor persoane. Tot ce am reusit pana acum a fost datorita cuiva. Incepand de la parinti, prieteni sau pur si simplu oameni total straini de mine.

Eu vreau sa cred ca departe de rautate asta ce ne inconjoara in fiecare zi, se ascund niste fiinte minunate, care doar folosesc diferite masti pentru a supravietui sau a reusi.

Vrem sau nu, intalnim si persoane care ne mint, ne inseala, ne dezamagesc. Nu este nicio problema. Asa trebuie sa fie, si trebuie sa invatam ceva.. Ce? Nu pot spune exact, difera de la persoana la persoana, de la caz la caz. Insa, oamenii astia care ne abandoneaza si ne fac sa suferim si sa ne pierdem timpul, ne ajuta sa apreciem mai mult persoanele dragi si bune din viata noastra.

Pentru ca oricine are pe cineva care ii da o stare de fericire, cu care imparte un anumit tip de dragoste si cel mai important, genul acela de persoana cu care poti fi tu din toate punctele de vedere.

Legea atractiei joaca un rol important in fiecare zi, pentru mine cel putin.Daca sunt generoasa si pozitiva, atrag astfel de oameni. Daca judec, sunt judecata, si tot asa. Hotii de energie sunt cei mai periculosi si cel mai greu de pastrat, in general. Oricum, nu accept usor pe oricine in viata mea. Am trecut prin diferite etape, cand credeam ca stiu tot, mai bine ca oricine.

Insa mi-am demonstrat ca totul era la nivel verbam, pentru ca la nivel mental, subconstientul meu accepta cu greu ca nu este asa. Intentia este una dintre cele mai putenice emotii pe care tu ca persoana le poti avea. Intentia de a accepta. Inca invat, cresc si accept