Nu am mai iesit de ceva timp, asa ca m-am decis sa accept invitatia unei prietene sa mergem la teatru. Nu prea aveam chef de teatru ce-i drept. As fi preferat sa merg la un lounge, sa ascult muzica – la pian – Dorchester de preferat. Insa nu am mai mers de mult sa vad o piesa buna asa ca am acceptat.

Nu aveam chef sa ma imbrac elegant, sport nu puteam…Voiam sa trec si pe la un bar dupa teatru, asa ca am ales o fusta conica, un top super sexi din dantela ( au unele foarte tari in colectia noua la Victoria Secrets) si mi-am pus un sacou peste. Cred ca ar fi mers mai bine o geaca de piele, dar trebuia sa fiu eleganta – urma sa imi dau sacoul jos mai tarziu.

M-am machiat lejer, parul pe spate. Mi-am luat cele mai inalte tocuri – ma fac sa ma simt intr-un fel… Mi-am comandat taxi si am plecat.

Vorbeam cu prietena mea la telefon (ea ajunsese de mult, ma astepta.nu stiu ce se intampla cu mine in ultimul timp – intarzii mai mereu) cand imi suna telefonul in ureche.

19.37 – New Text Message – “Vreau sa te vad.”

Nu se poate. Iar imi tremura corpul, mainile, picioarele…tot! (Oare de ce vin mesajele astea in cele mai nepotrivite momente?) I-am inchis prietenei mele si am strans telefonul la piept. (Nu, nu, nu. Nu pot sa fac asta).

19.39 – New Text Message – “Te astept.”

Am inceput sa ma rog sa imi iasa senzatia aia din corp. Strangeam atat de tare telefonul (de parca avea vreo vina) si incepeam sa imi fac fel si fel de filme. Ce sa ii spun prietenei mele? (Ai innebnuit? Imi vorbea o voce in cap. Te duci la teatru!) Da, gata ma duc. Taxiul a ajuns, corpul meu cerea…nu stiu ce cerea…insa nu voia sa fie acolo.

19.44 – New Text Message – “Sampanie sau vin? Nu te mai astept mult.”

M-am oprit in mijlocul strazii. Prietena mea era cu doi metrii in fata mea si imi tot spunea sa ma grabesc.

– Imi pare rau. Trebuie sa plec.

– Poftim? Cum sa pleci?

– Iarta-ma. Nu pot sa iti explic…A intervenit ceva.

– Nu inteleg. Unde pleci? Piesa incepe in 10 minute.

Nici nu o mai auzeam. Deja cautam disperata taxi. Parca incepuse si sa ploua putin – nu mai simteam nimic. Picioarele o luasera la fuga. Ma simteam vinovata fata de prietena mea, insa nu aveam ce sa fac. Am fost egoista, recunosc – o sa ma revansez intr-o zi cu siguranta.

19.52 – One Message Sent – “Sampanie te rog.”

Stiam ca nu e bine ce fac. Voiam si nu voiam. Dar senzatia din corpul meu…ce sa fac cu ea? Cum sa o alung? Strangeam picioarele si imi muscam buzele. M-am lasat pe spate si am inchis ochii – taxiul parca ma ducea intr-un loc mirific. Toate luminile strazii se indreptau catre fata mea. Mi-am dat sacoul jos.

Am ajuns. Cand sa ridic mana sa ciocan…S-a deschis usa.

– Ai intarziat.

– Glumesti…

– De ce tremuri?

– Nu tremur.Imi e frig…

– Dau drumu la semineu?

– Da. Te rog!

Mi-a pus sacoul lui pe umeri. Ce ciudat ca in mana stanga aveam sacoul meu. S-a dus in bar. A turnat doua pahare de D.P. 2003 – my favorite.

– Noroc!

– Noroc… Pentru…

– Pentru noi.

Nu! Nu! Nu! Ce caut aici? Nu stiu… Dar imi place…Mult. Mi-a dat parul intr-o parte si mi-a prins mijlocul cu mana. M-a tras langa el si mi-a spus la ureche: “Imi era dor de mirosul tau”.