Asa cum lumea este impartita in lucruri bune sau nebune, asa si viciile sunt placute sau neplacute.
Ce sunt viciile?
Mie imi place sa le numesc slabiciuni. Sunt genul acela de slabiciuni de care nu prea ai cum sa scapi. Sunt persoane ce cad in patima alcolului, a banilor, a jocurilor de noroc, a barfei, a fumatului, a drogurilor si cel mai apetisant – patima sexului.
Cum apar viciile?
Nu ma pot pronunta decat evaziv, insa cel mai probabil apar in urma educatiei, a alimentatiei , a modelelor alese gresit si de ce nu, a problemelor netratate la timp. In orice caz, nu ne nastem cu ele, deci apar pe parcurs, din cauza sau datorita anumitor persoane, situatii sau stari.
Fara vicii am fi roboti. Slabiciunile ne fac sa fim umani. Eu impart viciile in doua: categoria usoara si categoria grea.
Viciile ce fac parte din categoria usoara le numesc vicii de societate. Si aici ma refer la patimiile ce totusi pot fi controlate si nu imping vointa catre neputinta. Le mai putem numi si pasiuni: o ceasca de cafea dimineata, un pahar de vin seara, un joc de carti cu prietenii si tot asa. Aceste pasiuni creeaza dependenta.
Doar ca, in cele mai multe dintre cazuri, aceasta dependenta nu afecteaza decat persoana in cauza. Atunci cand apar si alte persoane afectate de micile placeri ce ni le oferim voit, pasiunile enumerate mai sus se transforma in false pasiuni.
Si cand vorbim de false pasiuni, intram fara sa ne dam seama in categoria grea a acestor vicii. Nevoia obsesiva de a face ceva ce iti face rau, atat tie cat si celor din jur, se numeste dependenta. Lucrurile scapa de sub control si ideea de a accepta ca ai facut o obsesie pentru alcool, cafea, droguri sau de ce nu o persoana, pare foarte indepartata. In aceste cazuri se recomanda ajutorul specialistilor. Si inainte de toate, sustinerea familiei, a prietenilor si indemnarea spre ajutor.
Un viciu al zilelor noastre este si nevoia de munca. Renuntam la viata sociala, la legaturile de familie si ne regasim in munca mai mult ca niciodata. Aruncam vina pe timp, pe sefi, pe distante si tot asa.
Insa singurii vinovati suntem noi, cei ce nu putem accepta ca sunt lucruri ce ne lipsesc si mai important, nu acceptam ideea de a cere ajutor sau sprijin. Intr-un mod inconstient, umplem aceste goluri cu vicii.
Am auzit de mult ori fraza “stiu ca este un viciu, insa ma face sa ma simt bine”. Dar pe cei din jurul tau ii face sa se simta la fel de bine? Viata de cuplu sau de familie poate fi de cele mai multe ori afectata din cauza acestor “mici” placeri ce nu ne mai lasa sa trasam o linie pentru a avea o limita.
Nu da voie viciilor sa aiba prioritate in viata ta. Nimeni si nimic nu este mai puternic decat gandul tau si ambitia din tine. Cere ajutor si lupta pentru o viata de familie mai sanatoasa, timp mai mult petrecut cu prietenii si bineinteles doresteti o stare mai buna. Spune NU iluziilor care distrug.