Dupa parerea mea sunt 3 tipuri de femei ce isi petrec sarbatorile singure:

Prima categorie

Amantele – saracele de ele, desi se bucura pe parcursul anului de atentie, sex si multe alte lucruri bune, raman cu buza umflata, cu telefonul in mana si cauta cu disperare sa se incadreze intr-un tablou ce miroase a putina fericire.

Stau lipite de telefon si asteapta un semnal de la domnul, care cine stie prin ce locuri isi rasfata acum partenera de viata. Desi pozeaza in femei puternice, fericite si mai ales independente, nimeni nu stie ce este cu adevarat in sufletul lor.

Sunt mai triste ca niciodata si desi rad cu gura pana la urechi, apar remuscarile. In niciun caz remuscarile fata de sotia domnului, ci remuscarile fata de situatia in care au ajuns, viata mizerabila pe care o au (referindu-ne stric la momentele mai sus precizate) si regretele ca nu pot fi ele in locul celor oficiale.

Parca le e si frica sa isi faca vreo analiza, pentru ca nu isi pot face singure rau si gasesc fel si fel de pretexte si explicatii absurde sa se compatimeasca si sa primeasca o incurajare de la alta prietena ipocrita care e tot in aceasi situatie, sau doar nu are chef sa isi oboseasca gura sa ii spuna ca nu e bine ce face.

Trebuie precizat ca sunt multe tipuri de amante (voi detalia intr-o alta postare). Cele care nu pot sta locului deloc, au mai multi barbati la dispozitie (de obicei toti sunt cuplati) si atunci cand se vad cu adevarat singure, incep iarasi vanatoarea. Le place adrenalina si filtreaza cu aproape oricine este acompaniat. Asadar, ele poate ca nu se plictisesc la fel de tare, dar tot triste si singure raman.

A doua categorie

Nefericitele (asa imi place sa le numesc) – desi sunt intr-o casnicie/relatie, au un barbat langa ele, nu dorm singure si primesc o imbratisare in Ajunul Craciunului – sunt mai triste decat amantele. Sunt mai singure ca niciodata, au sufletul gol si au ajuns sa iubeasca rutina.

Pune-te masa, scoala-te masa – aceasi lume, aceleasi glume e doar Craciunul sau Revelionul. Unele dintre ele mai au copii si chestia asta le mai alunga din durerea cauzata de lipsa de atentie din partea domnului.

Nu au curaj sa accepte situatia dramatica in care sunt si isi ocupa timpul cu fel si fel de lucruri mici pentru a uita ca el nu mai este cum era o data si ca acum totul se intampla doar de complezenta.

La bal, la petrecere sau doar la prieteni acasa, pozeaza in femeia (ne)fericita, zambeste, accepta aproape orice din partea lui – doar doar sa nu observe cineva ca de fapt totul e doar un teatru – danseaza daca el vrea, rade la glumele lui, il cara pe brate pentru ca a baut putin cam mult si uite asa a trecut si seara cu pricina – a mai trecut un an.

Se trezeste de dimineata in acelasi loc (langa el – poate patul este diferit, daca e vreo norocoasa sa fi plecat in vreo vacanta), acelasi gust amar, aceasi poveste – incepe rutina.

Oricat de mult ar ascunde toate lucrurile acestea in sufletul lor, sunt total nefericite si nu au curajul sa schimbe ceva. Ba e Craciunul, ba e revelionul, ba e ziua lui, ba e ziua copilului, a soacrei sau a mamei – mereu exista un astfel de obstacol. Asadar, asteapta sa treaca timpul si sa vina urmatoarea sarbatoarea – poate poate se mai schimba ceva. Sau nu!

A treia categorie

Ghinionistele – cele cu un barbat ce nu e acasa – plecat in vreo delegatie, cu munca sau din alte motive nefericite. Fac bradul singure, suspina de dor si cu ochii inlacrimati isi petrec sarbatorile singure. Viata a fost mai cruda cu ele si nu le-a dat sansa sa isi stranga iubitul in brate in noaptea sfanta de Craciun.

Nu vor sa vada pe nimeni, se refugiaza in singuratate si strang poza lui tare la piept. In cazul in care se inarmeaza cu putere si decid sa scoata capul in lume, sa se mai destinda cu cativa prieteni, nefericirea li se citeste pe chip. Isi doresc un singur lucru: sa fie langa el si atat.

Si cum nu gasesti padure fara uscaciuni, mai sunt si cateva “ghinioniste” care se bucura de situtia respectiva si profita la maxim, dansand in bratele altui domn, strangand o alta mana sau de ce nu…dormind intr-un alt pat. Ca nah…asa e lumea asta, plina de oportunitati.