Am ajuns acasa, rupta de oboseala. A fost una dintre zilele acelea cand nu ai timp nici sa mananci, fumezi tigarea pe jumatate si esti tot timpul cu ochii pe ceas. Imi place mult sa povestesc, sa stau pe terasa, sa beau un vin bun sau sa merg sa mananc ceva ce imi place. Incerc sa imi pun intalnirile intr-un mod cat mai placut, in locurile mele preferate.

Astazi mi-a fost pofta de scoici. Asa ca la ora 1 eram cu domnul si doamna S. la terasa mica din port. Parca ma durea corpul. O noapte pierduta se simte – am imbatranit. Machiajul acopera foarte bine cearcanele, dar parca imi tarasc picioarele de parca ar fi doua buturugi.

Ce ma enerveaza cand e soare afara si sunt intr-o intalnire “profi” si trebuie sa imi dau ochelarii jos. Cu ochii stransi (mai bine eram pe o plaja acum cu un cocktail in mana) le zambesc frumos domnilor din fata mea. Incerc oare cum sa ii impresionez. In momentul acesta eu am mai multa nevoie de ei, decat dansii de mine.

– Ce rochie frumoasa aveti. Ma impresionati mereu cu tinutele dumneavoastra sofisticate. Intotdeauna totul este impecabil.

O vedeam cum incepe sa isi indrepte spatele, sa isi aranjeze rochia si sa duca mana spre cercei.

– Cerceii sunt superbi.

– Cartier (Abia astepta sa ii zic ceva de ei pentru a se putea lauda).

Deja ma plictiseam sa ii fac complimente gratuite. Nu tine prea mult la mine – asa de inceput – dar ajunge. Domnul era pierdut in spatiu. Se uita absent la barcile alea si tragea cu putere din trabuc. Ma inecam in fumul lui si incercam sa il evit cat pot de mult – niciun rezultat.

In timp ce ii faceam semn ospatarului sa vina sa ne ia comanda imi suna telefonul (cel privat – la naiba, am uitat sa il dau pe silent). Imi cer scuze in timp ce ma chinui sa il gasesc in geanta mea imensa si dezordonata – E iar numarul acela care se termina in multe zerouri.

– Poti sa raspunzi draga mea, nu ne grabim.

Vai dar ce persoana intelegatoare.

– Stati linistita, nu e important. (Il arunc din nou in geanta si parca simt cu imi tremura picioarele si nu ma mai pot concentra)

Am simtit cum domnul S. era in sfarsit interesat. De ce era interesat? Nu inteleg? Era un simplu telefon. Mi-a zambit usor si se uita fix la mine – iar tragea din trabuc.

Nu am mai avut pofta de mancare. Chiar daca imi era pofta de scoici, nu mai voiam. Nu stiu care a fost cauza – probabil de la fumul din jurul meu. Incercam sa vorbesc mult, sa mai treaca timpul. Dansii abia mancau – imi venea sa le bag furculita pe gat. Parca as mai fi scos telefonul sa vad daca a mai sunat. Mai bine nu – am treaba acum, sunt intr-o intalnire importanta si nu stiu daca si cand voi mai avea posibilitatea sa stau cu acesti doi minunati domni veniti tocmai din Franta sa ia “pranzul” cu mine.

Ospatarul acela chipes isi face din nou simtita prezenta si ne intreaba cu un accept puternic italienesc: “Coffee, tea, dessert…?”

Eu refuz multumita, in timp ce doamna vrea Cheese Cake. Zambesc fortat si ii spun ca nu e foarte buna aici si ca ii recomand cafeneaua de la colt. Nu a avut niciun rezultat. Inca 30 de minute pierdute. Obtinusem ce voiam, semnasera contractul – deci – puteam sa plec…Nu?

Nu trec 10 minute si vine managera restaurantului.

– Miss B….?

Am sarit ca arsa:

– Ce s-a intamplat?

– Aveti un buchet de flori la…

Nu am mai lasat-o sa continue.

– Nu vedeti ca sunt intr-o intalnire? Vin eu dupa ce termin.

Eu eram singura persoana nervoasa. Toata lumea zambea. ( Iar si-a schimbat pozitia domnul S.) M-am inrosit toata cu siguranta. Am incercat sa schimb repede subiectul, ca nu cumva sa ma intrebe cineva ceva.

Nici nu stiu cum am platit. In receptie statea intr-o vaza imensa un buchet de trandafiri albi. Nu stiam ce sa fac – sa ma apropii sau sa plec. Mi-am lipit mainile de obraji si ma gandeam: il vreau si nu il vreau. Scot telefonul din geanta – nu mai aveam niciun apel. (Ce ciudat ca mi-as fi dorit sa am).

Mi-a schimbat ziua buchetul asta de flori. A trebuit sa merg sa il las acasa. (Oare de ce ma mint singura?). Am ajuns si l-am pus la geam, langa pian.

14.27 – One message sent – “Multumesc. Sunt superbi.”

Intr-un mod foarte ciudat, toata ziua am asteptat un raspuns. Nimic. Eram stresata, imi verificam telefonul din 10 in 10 minute. Degeaba. M-am resemnat. Mai aveam multe de facut pentru ziua respectiva.

Tags :

Un barbat nu te lasa niciodata pentru ca esti prea buna. Valabil si in cazul femeilor.

Hai sa fim seriosi acum, ce om pe planeta asta o sa pareseasca o persoana buna la suflet, si mai buna in pat, fara defecte si doar cu calitati. Nimeni! Va spun cu siguranta.

Deja ma zgarie pe creier expresia: “Nenorocitul, m-a lasat desi eram femeia perfecta pentru el. A luat-o pe curva aia si stiu eu ca intr-o buna zi va regreta”.

Daca nu ne referim la baietandrii de 15-16 ani, atunci fraza de mai sus e pur si simplu ipocrizie si frica de a accepta adevarul.

Hai sa ne gandim putin: oare cine ar renunta la Mercedes pentru o Dacie? Si mai ales fara un motiv. Daca intrebi 100 de persoane ce ar alege intre cele doua, 101 ar raspunde cu prima varianta.

Excluzand bineinteles oamenii frutrati si ipocriti care ar spune ca aleg Dacia. Exact asa si cu partenerul de viata. Daca ai o comoara langa tine, pentru ce motiv sa te duci sa iei ceva ruginit? Niciunul – cel putin eu, nu gasesc.

Pentru cei parasiti, lectie dura dar necesara:

Desi te crezi cea mai buna persoana de pe acest Pamant, cu siguranta nu ai fost cea mai buna persoana pentru el/ea. Te consideri atragator/atragatoare – poate ca doar tu te vezi asa si in niciun caz cel ce a plecat de langa tine. Lucrurile pozitive pe care le faceai nu erau atat de mari pentru el/ea asa cum par in ochii tai.

Sexul era deja o povara pentru amandoi – nu iti mai minti prietenii ca tu faceai tot si celalalt nimic – cei capabili sa judece o astfel de situatie nu te vor crede nici macar o secunda. Ori nu ati fost compatibili de la inceput, ori a fost o simpla flacara ce s-a stins mult prea repede. Nu e vina niciunuia.

Timpul petrecut impreuna era din ce in ce mai putin – si atunci cand era, era degeaba.

Atentiile, cadourile, joaca – toate lipseau cu desavarsire. Incearca sa iti amintesti cand ati petrecut cateva zile buna impreuna, in care ati ras cu gura pana la urechi, v-ati imbratisat in orice moment – netinand cont de nimeni.

Incearca sa iti amintesti cand te-a pus pe tine in fata prietenilor si nu i-a pasat nici macar o secunda ca poate pica prost – contai doar tu.
Inselatul era deja la ordinea zile. Nimic concret, dar fiecare cu viata lui. Vorba aia, daca se intoarce acasa, ce mai conteaza?!

Daca nu erai in stare sa provoci dor, dorinta si iubire nebuneasca – atunci nu mai bate cu pumnul in masa spunand: “Dar cate am facut eu…”. Ori ai facut degeaba, ori ceea ce faceai nu era ceea ce astepta partenerul tau.
Stii “frica” aia care exista in unele cupluri?

Eh, la voi era? Daca nu, atunci intreaba-te de ce. Frica despre care vorbesc este doar frica de a pierde pe cel de langa tine, frica de a gresi si mai ales frica de a renunta la ceva atat de frumos pentru o prostie. Cand “chestia asta ciudata” a disparut (asta daca a fost acolo vreodata) – ati disparut si voi.

Liniste si totusi nu prea multa liniste. Ori i-ai oferit prea multa, ori deloc. Noi oamenii suntem ca animalele, cum ramanem fara zgarda, cum ne ducem sa exploram cat mai departe. In acelasi timp, daca zgarda e prea stransa – ne sufocam. Una din doua cu siguranta ai facut.

Asadar, dragii mei parasiti, nu mai plangeti pe la toate mesele, nu va mai bateti cu pumnul in piept pentru bunatatea din voi si nu mai cersiti sfaturi de la prieteni “mincinosi”.

Cei care nu sunt capabili sa va deschida ochii, sa va spuna adevarul (oricat de dureros ar fi), sunt doar niste oameni ai interesul in viata voastra sau sunt doar neinteresati de problemele tale si iti arunca un “ai dreptate” in ochii si gata, dormi mai linistit/a. Nu te mai compara cu cel/cea ce ti-a luat locul – pentru ca gresesti.

Iti faci viata mai amara, suferi mai mult si oricum nu vei gasi o explicatie plauzibila. Toti isi spun ca e urat/a, prost/proasta, muma padurii sau ce alte mii de defecte ii mai poti atribui. Dar degeaba, el/ea este cea/cel ce doarme in locul tau acum, in bratele lui sau ale ei.

Deschide ochii si lasa trecutul in urma si concentreaza-te pe viitor – ai grija sa nu o patesti iar!

Tags :

Ai fost prea fraier si ai lasat-o sa plece. Ai fost prea mandru sa ii spui sa ramana. Ai fost prea orgolios sa ii spui ca o iubesti.

De ce? Din prostie sau imaturitate.

Daca nu mai esti la varsta la care poti spune ca deciziile au fost luate in graba si lipsa de experienta si-a spus cuvantul, atunci ai fost un prost. Da da, exact, prost am spus. Pentru barbatii fara cap.

Prea mandru, prea bogat sau poate prea curtat – erai atunci, in ziua in care si-a pus geanta pe umar si a plecat.

Sa nu crezi ca a plecat crezand ca nu se va mai intoarce. Nicio femeie nu crede ca pleaca definitiv dupa ce ati avut genul asta de discutii si inainte. Isi face bagajele, le desface, pleaca la ma-sa, la sora-sa sau la vreo prietena, dar in sufletul ei stie intotdeauna ca se va intoarce. Ca va mai dormi cel putin o data fund in fund cu tine (plina de suparare fiind) si ca se va mai trezi inca o dimineata langa cel ce nu i-a spus “noapte buna” cu cateva ore in urma.

Sa nu crezi ca nu se uita in urma ei sa vada daca apari sa ii spui “stai”. Se uita nu o data, ci de mai multe ori. Isi conduce corpul cu ajutorul picioarelor, mecanic, pentru ca inima ei a ramas la tine – acolo in locul vostru de povesti.

Sa nu crezi ca iese si se distreaza cu nu stiu ce prietene in timp ce tu bei o bere si discuti despre fotbal ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Ea sufera, asteapta si discuta cu toata lumea din jurul ei despre tine. Doar tu esti prezent in mintea ei si face fel si fel de conexiuni cu tot ce tine de “voi”.

Filmele ii reamintesc de clipele frumoase, melodiile le fredoneaza cu lacrimi pe obraz si locurile in care ati pasit impreuna o duc cu gandul la momentul cand va tineati de mana sau va sarutati fara nicio jena. Pana si ploaia, soarele sau mare o duc cu gandul la tine. Oare pe tine?

Sa nu crezi ca e puternica. Pentru ca nu e. E mai slaba ca oricand. Isi doreste cel mai mult lucrul care ii lipseste: tu – barbatul ei.

Sa nu crezi ca isi poate gasi alinarea in bratele altui barbat atat de repede cum ai facut-o tu cu prima domnisoara ce ti-a iesit in cale. Pentru ca femeile nu isi varsa supararea pe o bucata de carne vie, ele isi varsa lacrimile cu ochii pe telefon si cu urechea la usa: poate totusi ma suna, poate totusi apare.

Sa nu crezi nimic din ce iti spun prietenii tai. Pentru ca dragostea pierduta doare. Si poate ca la tine draga barbat nu doare din prima sau a doua noapte, insa te va durea cumplit de tare in timp. Timp in care ea isi vindeca suferinta si merge mai departe. Trage dupa ea “bagajul” ce l-a luat in ziua in care a plecat pana nu mai poate. Si de obicei cand ea nu mai poate, tu incepi sa te trezesti.

Si degeaba o vrei inapoi. Si degeaba ii spui ca iti pare rau. Si degeaba ii spui ca ai fi vrut sa nu plece, ca o iubesti si ca nu poti sa traiesti fara ea.

Degeaba…e prea tarziu. Prea tarziu pentru a o aduce inapoi. Prea tarziu pentru a-i spune “stai”. Si acum, tu te uiti dupa ea, tu astepti sa vina si tot tu regreti ca nu ai facut mai multe atunci. Dar pentru ea, acum, este mult prea tarziu. Atunci pare atat de indepartat, pentru ca secundele i-au fost zile si zilele ani. Timpul zboara, asteptare dispare – la fel si dragostea.

Asa ca dragul meu, strange-o de mana si roag-o sa nu plece. Ia-o in brate si spune-i ca o iubesti. Acorda-i timp din timpul tau. Fa-o sa se simta femeia ta. Lasa orgoliul pentru barbatii “puternici”. Tu fii unul slab si arata-i ce simti si cat de mult o vrei langa tine. Femeia nu pleaca cu gandul ca nu se mai intoarce. Ea pleaca cu gandul ca el va veni dupa ea – dar nu la infinit – vine o zi cand poate “maine” nu va mai fi niciodata pentru voi.

Tags :

Omul care nu plange, nu este un om puternic. Este un om slab ce nu poate scoate ce ii face rau. Sa plangi atunci cand iti vine. Sa te inchizi in baie, in masina..unde vrei. Sa tipi. Sa nu iti fie rusine sa plangi in fata celui ce te-a facut sa suferi. Pentru ca lacrimile arunca afara durerea. Sa plangi.

Sa nu incerci sa ramai puternic atunci cand simti ca nu mai poti. Sa cazi. Pe podea, in pat, pe umarul unui prieteni. Fii sincer cu tine si descarca-te. Fa-o in felul tau, in ritmul tau.

Citește și: Cum interpretăm singurătatea?

Cand te doare corpul, lasa-ti sufletul sa planga. Lasa-l sa fie liber si gol. Elibereaza-te psihic prin lacrimi. Vindeca-te.

Sa nu crezi ca exista persoana pe acest Pamant sa nu planga. Cei mai puternici oameni au plans zile intregi, au consumat zeci de servetele si au cerut mii de sfaturi. Cu totii am cazut mai devreme si mai tarziu. Unii dintre noi duc mai mult. Altii sunt mai putin rationali. Dar la sfarsitul povestii, fiecare persoana are o limita.

Inchipuie-ti sufletul ca un amalgam de sentimente – el aduna, strange…pana cand…trebuie sa dea afara, pentru a face loc altor sentimente, altor trairi. Sunt multe tipuri de lacrimi ce se impart in doua categorii: de fericire si de tristeste. Lasa bucuria sa iti curga pe fata atunci cand corpul ti-o cere. Scoate durerea prin lacrimi. Curata-te.

Mai bine plangi decat sa te plangi. Gaseste-ti linistea si relaxeaza-ti mintea. Iubeste-ti corpul si da-i voie sa se elibereze.

  • Plangi cand cineva te bucura.
  • Plangi cand iti e dor.
  • Plangi cand te doare.
  • Plangi cand simti ca nu mai poti.

Goleste-ti sufletul de sentimente ancora-te adanc. Fa loc altora noi, pentru ca doar asa te vindeci, te ridici si cresti.

Tags :

Nici nu stiu cand a trecut vara. Deja incepe sa fie racoare seara, sa adie vantul si sa simtim venirea toamnei. Nu vreau sa vina frigul. Imi place cand e cald, prefer sa ma sufoc de caldura, sa astept 10 minute sa faca fata aerul conditionat in masina si mai ales sa stau cu o carte buna pe sezlong atunci cand am timp.

Vara e anotimul iubirii, al culorilor si al trairilor intense. Fiecare vara are o poveste, o varsta si mai ales o semnificatie. Noptile sunt lungi, rasaritul e diferit si asa cum a spus Mihaela Radulescu “vara este anotimpul femeilor destepte”. Dar cum ce e frumos nu tine mult sau mai bine zis nu tine la infinit, asa si cu anotimpul meu preferat..

In suflet imi apare o urma de tristete, dezamagire.. Nici gargaritele nu o sa mai fie atat de prezente in jurul meu. Si imi vine in gand fraza pe care o auzeam in primii ani de scoala: “pasarile calatoare pleaca in tarile calde”. Ele de ce nu stau sa indure frigul, sa sufere si patimeasca alaturi de noi? Isi inalta aripile si zboara spre mai bine.. Ce e mai bine? Cand stim cum poate fi mai bine?

Cine decide asta pentru noi? De cate ori auzim pe zi “Nu e bine sa..”, “Nu trebuie sa..”..? Si poate ca au dreptate, eu nu ii contrazic, dar as vrea sa citesc si eu carte in care sa ni se spune ce e bine si ce e rau.. Am sa exclud Biblia din aceasta gandire…

In ultimii ani am auzit atatea teorii, venind din atatea culturi diferite, incat in capul meu e haos. Logica isi pierde ratiunea si ne conducem viata in functie de anumite prototipuri. Pentru ca asa decidem noi si mai ales pentru ca acceptam.

Am cunoscut o doamna, intr-un oras european, pe la vreo 60 de ani. Am invatat atat de multe de la femeia aceasta, trecuta prin viata si experimentata ar fi prea putin spus. Arata mai bine ca o pustoaica de 18 ani, are casa ei, timpul ei si reusitele ei in viata.

A muncit mult, a facut si afaceri si copii si de toate. S-a scaldat in apa fericirii, a tristetii, a dezamagirii si a implinirii, dar cel mai important a descoperit cum sa se accepte ca si femeie. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost sa invat sa imi ascult corpul si sa am incredere in intelepciunea lui.

Nu am inteles atunci la ce se referea, dupa multe conversatii si ore petrecute in fata ei cu gura cascata, am invatat. Daca nu te simti viu pe interior si nu simti cu toata fiinta ta bucuria ce se petrece in tine, traiesti degeaba, esti gol.

Trebuie sa inveti sa te deschizi, in ciuda tuturor blocajelor care au loc in mintea, sufletul si corpul tau. M-a sfatuit sa ma ascult doar pe mine si intr-un fel ciudat, nu mi-a dat niciodata sfaturi. Ea doar a vorbit si eu am citit printre randuri.

Viata nu este ceva usor de inteles si mai ales nu este roz sau gri. De multe ori am dat sfaturi si am analizat problemele altora, fara sa inteleg ce simteau. Si nu pot spune ca am gresit, am incercat doar sa fiu o prietena buna. Parintii te invata sa nu vorbesti cu nimeni, pentru ca nu e bine.

Prietenii buni iti spun sa nu mai ai incredere in altcineva pentru ca nimeni nu iti vrea binele. Si atunci ce? Sa tinem totul in noi, sa vorbim singuri in oglinda si sa ne prefacem ca totul e perfect. De cate ori ati mers cu prietenii in oras zambind desi sufletul iti urla de durere? De cate ori ati pozat in persoana/mama/copilul/sotia sau mai stiu eu ce.. perfecta? Si de ce toate astea?

Pentru ca nu e bine ca lumea sa vada, sa stie sa se bucure.. Sincer, doar prostii se bucura. Ipocritii as spune chiar.. O prietena mi-a spus intr-o zi: “De ce nu pot sa par si eu fericita atunci cand nu sunt, sa las sa se vada ca nu am nicio grija atunci cand as plange in gura mare in fata tururor?”.

Sincer nu am stiut ce sa ii raspund atunci, dar acum gandindu-ma cred ca era lipsa de incredere si teama de a fi judecata. Judecata de cine? De “nimeni”.. Si stim cu totii, “nimeni” asta, plange si el, sufera, iubeste si este dezamagit. Nu doar o singura data, ci de mai multe ori.

Si atunci cand rasul doare, inchizi ochii si visezi…

Tags :

Sexul, banii si puterea. Trei cuvinte, trei nevoi omenesti (mai mult sau mai putin), legate atat de strans intre ele.

Din mosi stramosi stim ca aparem pe acest Pamant in urma contactului sexual dintre un barbat si o femeie. Mai nou au aparut si alte noi metode de conceptie, insa cea mai populara si des intalnita este tot aceasta – sexul. Sau ii putem spune dragoste daca va face sa va simtiti mai bine. Insa “sex” suna mai puternic.

Banii sunt si ei un factor esential in viata de zi cu zi. Vrem sau nu sa acceptam, banii conduc lumea – fie ca sunt ei palpabili, niste cifre pe ecran sau doar niste acte ce demonstreaza ca dobandim un bun. Intr-un mod mai putin constient, folosim acest cuvant sau o masa de cuvinte ce se leaga implicit tot de bani la aproape fiecare 30 de minute. (Daca nu chiar mai putin).

Puterea este una dintre cele mai importante arme ale convietuirii. Puterea inseamna detinerea controlului. Puterea aduce informatii, jocuri si placeri. Si nu in ultimul rand bani si sex.

Si banii si sexul si puterea vin si pleaca (si se intorc). Sunt diferite cicluri ale vietii prin care suntem nevoiti sa trecem de mai multe sau mai putine ori. Desi cei mai multi dintre noi si-ar dori mai multi bani, mai multa avere – ceea ce aduce implicit aceste lucruri este puterea.

Puterea de cele mai multe ori o dobandesti prin relatii, prin caracter si nu in ultimul rand prin tacere. A sti sa taci atunci cand trebuie si sa vorbesti doar atunci cand ai ceva de spus este cheia in acest ciclu vicios al lumii din ziua de azi.

Sexul il are oricine. Insa nu oricine poate face sex cu oricine

Banii pot si ei fi facuti de aproape oricine. Un om cu vointa, ambitie si ce se straduieste sa reuseasca – o va face – mai devreme sau mai tarziu, la o scara mai mica sau una mai mare. Expresia “are bani multi” este mult prea interpretabila, depinzand de cercurile in care te invarti, nivelul la care vrei sa fii si nu in ultimul rand ceea ce ai apucat sa vezi. Aparentele pot fi foarte inselatoare.

Nu de multe ori ati gandit despre anumite persoane ca au, ca fac, ca dreg si singurul lucru pe care il aveau erau aparentele. Sunt putini oameni despre care putem spune ca au cu adevarat. Restul traiesc la un nivel mai inalt, incaseaza mai mult – cheltuie mai mult. D

ar la sfarsitul zilei, toti acesti oameni isi fac griji cum sa faca mai mult pentru ca involuntar si-au dublat, triplat cheltuielile. Cu bani poti cumpara multe lucruri, insa putini stiu sa cumpere cu bani putere.

Puterea vine din relatiile pe care ti le formezi. In strainatate copiii oamenilor cu adevarat bogati sunt trimisi de mici la fel si fel de scoli. Si nu pentru a invata cine stie ce carte – poate doar mai multe limbi straine – ci pentru a cunoaste oameni.

Pentru a-si forma relatii si intr-o tara si in alta. Peste ani si ani, prietenii iti vor ramane prieteni – insa relatiile vor fi cele care vor conta in indeplinirea visurilor tale. (asta daca ai vreun vis in a ajunge cineva).

Incepe de azi. Fa-ti cat mai multe relatii. Pastreaza legatura cu toti cei care mai devreme sau mai tarziu vor fi undeva unde tu nu poti ajunge. Nu te uita urat la cel ce e deasupra ta si invata sa ajungi acolo

. Dar nici la cel de sub tine – niciodata nu stii cum in viata va fi el ce te va ajuta. Nu fugii de oamenii mai destepti, ci roaga-i sa te invete. Nu te inconjura de oameni prosti, pentru ca intr-o zi vei fi si tu la fel ca ei. Nu iti fie rusine sa intrebi cand nu stii.

Vorbeste cu toata lumea. Da-ti cartea de vizita la masa, la teatru, la cinema, la sala, la piata – oriunde. Nu vei creste niciodata barfindu-l pe x si pe y ca are, ca n-are, ca a facut si ca a dres. Uita-te la tine – analizeaza-te doar pe tine. Nu fi timid, dar nici arogant. Vorbeste putin si asculta mult. Fugi din locurile in care nu ai nimic de invatat.

Nu pierde timp. E viata mult prea scurta pentru a-ti dori un nivel limitat. Invata sa cresti in fiecare zi. Invata sa vrei mai mult, sa cunosti mai mult, sa ai mai mult.

Si nu uita:

  • Daca ai relatii – ai putere.
  • Daca ai putere – ai bani. (sa vrei sa faci si sa targi tare, ca nimic nu pica din cer)
  • Daca ai bani – ai sex. (cu aproape cine vrei, cand vrei si unde vrei)
Tags :

Am pasit intr-un birou mare, impunator si plin de carti. Cand spun “plin”, ma refer pana la refuz. Biroul in sine se vedea de la intrare ca este foarte scump, bine lucrat si ales cu grija – tarziu am vazut ca avea si o tablita pe care scria “designed for X”.

M-am asezat pe unul din fotolii. Erau doua ce-i drept si o masuta – l-am ales pe cel din stanga. Nu stiam cat trebuie sa astept, asa ca am inceput sa analizez. Nu erau foarte multe obiecte pe masa din fata mea: un pix, niste foi, o ceasca de cafea, zahar si un pahar cu apa. Admiram uimita covorul care parca era facut in acelasi stil ca si biroul.

Camera parea intunecata, insa candelabrul din mijlocul tavanului extraordinar de inalt, avea si el o istorie. Culmea nu era nici urma de tehnologie. Un sigur telefon vechi, parca comandat de pe Aliexpress si “amarat” statea plictisit langa globul pamantesc. Usa era intredeschisa, mi-am intors capul din nou catre birou – ah..globul pamantesc. Am inceput sa ma joc, sa il rotesc si oarecum sa zambesc.

Tags :

A fost un weekend nebun, m-am mutat. Am ajuns sa urasc bagajele, hainele si toate chestiile pe care le aduni intr-o viata degeaba. Mi se pare cel mai greu din toate calatoriile mele. Stateam si ma uitam cate lucruri nu imi trebuiesc, dar poate intr-o zi o sa am nevoie. Asa spunem mereu.Tin minte ca am citit un manual de stil in Spania.

Imi pare rau ca nu imi mai amintesc numele autorului. Primul capitol era strict despre curatenia din dulap. “Pune-ti toate hainele intr-o incapere si sorteaza cu sange rece. Vei vedea ca doar 20% din ce ai porti frecvent. Restul sunt doar obiecte ce ne incurca existenta.”

Am carat cu duba. Parca nu-mi mai simt mainile si inca este haos total in locusorul meu mic. Incerc sa gasesc o solutie cat mai buna sa le indes pe undeva incat sa nu se mai vada. Macar atat. Sa nu ma mai incurc de ele.

Hainele imi trezesc amintiri. Fiecare bluza are cate o poveste. In special rochiile. Am un prost obicei de a nu purta o rochie de doua ori. Nu stiu de ce. Probabil sufleteste se leaga ceva de momentul respectiv. Culmea este ca nu le pot pune intr-un geamantan si sa uit de ele sau macar sa le dau cuiva. Le vreau in sifonier, sa ma pot uita la ele. Alt motiv nu gasesc acum. Am foarte multe superstitii legate de obiectele vestimentare.

O camasa pentru interviuri, perechea mea de blugi norocoasa pentru examene si asa mai departe. Asa si astazi de dimineata, a trebuit sa imi iau tricoul meu norocos pentru noi inceputuri. Primul curs oficial pe anul asta. Mda…am inceput masterul. Sunt al naibii de desteapta. Le multumesc celor care m-au indemnat sa plec sa studiez afara.

Altfel as fi platit pentru toate examenele in Romania si deja aveam 2-3 facultati facute la zi. Cu siguranta! Imi cer scuze…nu am vrut sa jignesc pe nimeni. Doar ca eu in general aleg mereu calea mai usoara. Si fie ca vrem sa acceptam sau nu, majoritatea lucrurilor, asa se rezolva in tara noastra mult iubita.

Asadar am inceput in forta. Sunt mai dornica ca niciodata. Desi sunt extenuata acum si m-am intins pe canapea fara sa ma descalt, ma bucur si am o satisfactie mare in suflet. Nu stiu pana cand o sa fie asa, nu stiu daca voi deveni delasatoare intr-o zi, insa acum stiu ca pot, mult mai mult.

Insa, mi-am descoperit o noua pasiune. Gatitul! Nici nu imi imaginez de unde a aparut chestia asta, insa ma relaxeaza. Nu credeam ca o sa ajung sa spun asta, dar caut fel si fel de retete pe net pentru a incerca ceva nou in fiecare seara. Atunci cand am timp, bineinteles. Am fost astazi la supermarket.

Si cu voia mea sau nu…am umplut un cos intreg. Cand am ajuns acasa, asezandu-le pe fiecare in frigider mi-am dat seama ca nu am luat aproape nimic. Am platit si o gramada de bani si cand colo, fluiera vantul in frigider.

Am o prietena buna care gateste in fiecare zi. Si nu ma refer la ciorbe, carnati si mai stiu eu ce. Nu tipul ala de mancare care se tine in oala. O iubesc pur si simplu. Nu stiu cum reuseste sa pregateasca cina pentru 6 persoane in mai putin de o ora. Are mereu totul la indemana si parca totul merge de la sine.

De fiecare data m-am lins pe degete cand am mancat la ea acasa. Ba chiar astazi am cumparat niste creveti, pentru ca mi-am amintit de salata ei cu creveti, avocado si mango. O bunatate. Daca mi-ar da cineva sa le mananc pe fiecare separat nu as putea.

Asadar, dragii mei, incercati in fiecare zi sa faceti ceva ce va place, ceva ce va rupe de realitate si va da posibilitatea sa stati voi cu gandurile voastre. Muzica la maxim, un pahar de vin…alb…de preferat… Cartea intr-o mana si tigaia in cealalta. Este momentul meu… Ora in care fac ce vreau eu…Gatesc, beau vin alb si citesc…Dupa care scriu. Scriu ce vreau eu, ce simt si ce traiesc..

Tags :

Ieri nu am facut nimic important sau productiv. O zi de duminica obisnuita cred. Am inceput sa ma simt mai bine in orasul asta, sa mi se para mai familiar. M-am trezit destul de tarziu, in jur de ora 11, am avut un meeting la ora 14.00,care a descurs bine. Nu am auzit chiar ce vroiam, dar a fost ok. Dupa am inceput sa ma plimb. Nu stiu de ce, dar zici ca pluteam.

Aveam atatea optiuni, atatea persoane cu care m-as fi putut intalni sa iau lunch-ul, dar am ales sa o iau la pas singura. Am fost putin la un mall, nu am cumparat mare lucru, nu eram eu in starea mea de cumparaturi. M-am asezat la o terasa, langa un carusel. Pur si simplu m-a fascinat. Mi s-a parut super ingenios sa construiesti un carusel la intrarea unui shopping mall.

Toata lumea se oprea sa faca poze, sa analizeze si mai ales, cred eu, sa isi aduca aminte de copilarie. Mi-au trecut repede prin gand imaginile de cand eram copil si mergeam cu parintii sau prietenii, foarte fericita fiind, sa ma dau in fel si fel de chestii si sa mananc vata pe bat. Cat de buna era, si cat de buna este de fiecare data cand am posibilitatea sa mananc.

Cred ca timpul petrecut aici m-a ajutat sa ma cunosc mai bine, sa imi aduc aminte de lucrurile frumoase din viata mea si mai ales sa invat sa apreciez mai mult lucurile simple care ni se intampla fiecaruia dintre noi. Cred ca ne grabim, alergam dintr-o parte in alta, uitam esenta.

Nu mai alocam timp pentru micile bucurii ale vietii, devenim din ce in ce mai insensibili. Nu mai stim sa zambim cand mergem pe strada, nu mai vedem verdeata din jurul nostru, nu mai mirosim florile. Ma includ si eu in toata descrierea asta. Si acum realizez cate lucuri frumoase am pierdut in dorinta nebuna de a face cat mai multe, in incercarea de a nu pierde niciun minut din viata mea pentru asemenea prostii.

Vezi și: Despre călătoria mea în Xintiandi

Nu sunt prostii! Lucrurile astea mici iti fac viata mai frumoasa, te relaxeaza si iti bucura sufletul daca le bagi in seama. Ne invartim intr-un mecanism clasic, plin de numere. Uitam de arta, de muzica , de o carte buna. Stau si ma intreb pana unde o sa ajunga toata alergatura asta? Pana cand?

Opreste-te un minut din tot ce faci in fiecare zi si reflecteaza. Nu merita sa treaca viata pe langa tine fara sa te bucuri tu ca si persoana de micile placeri pe care toata lumea si le poate permite. Mergi singur sau ia-ti iubitul/iubita/sotul/sotia/prietenii, o sticla de vin, o carte buna, o patura si intinde-te pe iarba, oriunde. Doar uita-te la cer si simte oxigenul, atat!

Tags :

Vineri seara este diferita pentru noi toti. La fel difera si pentru mine in functie de stare, moment si timp. De obicei vinerea in jur de ora 5 se termina saptamana pentru mine. Bineinteles, depinde de saptamana, insa de cele mai multe ori asa este. Weekendurile libere sunt din ce in ce mai putine, dar cele care sunt fara program incerc sa le tin doar pentru mine.

Vinerea zbenguita – Vin acasa, dorm o ora – doua. Ma uit la un serial sau poate citesc cateva capitole dintr-o carte, comand ceva de mancare: de obicei sushi sau chinezesc. Dau 2-3 telefoane si ies. Un bar deschis pana mai tarziu si dupa hop top intr-un club. Inainte ma probez de 10 ori, schimb 5 perechi de pantofi, fac vraiste in casa…Ma fardez putin si gata: ready to go.

Ori ma ia somnul pe la 1-2 si ma intorc acasa si abia astept sa iau perna in brate, ori dansez toata noaptea, inchid clubul si plec cu pantofii intr-o mana si cu geanta in cealalta. Ce noroc am ca aici nu se uita nimeni la tine si poti sa alergi prin ploaie desculta sau chiar sa fredonezi ultimul cantec pe care l-ai auzit. Ajung acasa. Ma demachiez daca am chef…daca nu, trag repede pijamaua pe mine si nani.

Vinerea classy – dupa terminarea programului beau repede o cafea cu cine apuc, rad in hohote si ma destind putin. Merg acasa, ma schimb…ma imbrac elegant si ies la cina. La un restaurant cunoscut deja sau poate unul nou. Depinde ce pofta am sau doar ma adaptez la programul celorlalti. Un vin bun, o mancare buna, dar totusi usoara…

Discutii interesante, abordari usoare. Imi deschid putin mintea, mai aflu ce este nou, mai vad o geanta, un pantof – admir lumea imbracata bine. Putina cultura generala nu strica, asa ca incerc sa aflu ce se mai intampla in fel si fel de tari.

Chiar sunt o norocoasa sa am atatia prieteni de pe tot globul. Ma mai uimeste cate unu’ care incepe sa vorbeasca despre Ceausescu si mai nou…Basescu. Mai vine si cate o bomba cand aud: “Capitala Romaniei este Budapesta, nu?” , zambesc si incerc sa ii explic frumos ca este doar prost documentat/a, nici vorba ca e putin penibil/a.

Diplomatia este cheia in ziua de astazi, niciodata nu trebuie sa ii spui unui om cat de putin stie, ci doar ca a citit un site cu informatii neadevarate – nefondate. Dupa ce s-a asezat mancarea si am terminat sticla de vin, ne retragem intr-un lounge cu muzica in surdina sau pur si simplu pleaca fiecare la casa lui. In ambele cazuri, atunci cand ajung acasa, am timp sa fac un dus, sa ma dau cu cate creme vreau si poate sa mai si citesc putin.

Vinerea linistita – este seara in care pur si simplu fug de agitatie, de conversatie, stau offline pe toate site-urile de socializare. Vreau timp doar pentru mine. Dau drumu la apa in cada – cat de fierbinte posibil – arunc niste sare de baie, vreo 2-3 uleiuri pe care le-am cumparat de curand si de care sunt tare mandra.

Scot vinul alb din frigider, torn in paharul meu preferat (daca nu am pahar mare de vin alb, mai bine nu mai beau, parca nici nu are acelasi gust) pe care il iau peste tot prin casa dupa mine. Imi aleg un film frumos si ma intind pe canapea. Sincer, de multe ori stau si cu ochii inchisi, cu muzica in surdina si cu o carte langa mine. Incerc sa imi relaxez mintea si corpul cat pot si cat am rabdare.

Ma ajuta extraordinar de mult. Imi place de mor sa stau in halat – am unul alb si pufos. Indiferent cat este de cald in casa, nu il dau jos. In picioare imi pun botosii de la bunica mea – am incercat sa gasesc altii mai buni, insa nu am putut, cei facuti de ea sunt minunati. A

m 4-5 carti incepute care ma striga de pe noptiera. Depinde cat sunt de obosita si in functie de asta aleg: ceva mai greu, mai usor sau una inspirata dintr-o poveste reala. Culmea, prima o citesc mereu pe cea care relateaza viata unei persoane, de obicei au legatura cu lumea araba. Le ador, desi imi provoaca multe sentimente de ura, dorinta de a schimba ceva si multa mila. Acesta este un alt subiect pe care il voi aborda cand voi avea starea necesara.

Parca intru in pielea personajului, parca traiesc in vremurile alea si nu ma pot opri pana nu ajung la ultimul capitol. Intr-un final ma ia somnul, ma cremuiesc putin in timp ce mai ascult inca doua – trei melodii preferate. Sunt melodii vechi, poate chiar uitate pe Youtube. Cred ca doar eu le mai am in lista de favorite.

Uneori daca am chef scriu…nu neaparat chestii pe care le postez pe blog, ci pur si simplu imi astern gandurile pentru a citit mai tarziu ce se petrecerea la momentul respectiv in mintea si in sufletul meu. Depinde de stare, uneori scriu un rand, alteori pagini intregi. Insa ma face sa ma simt mult mai bine, sa ma eliberez, sa fiu eu…cu mine!

Asadar, dragii mei, voi ce care in aceasta seara de vineri, sunteti acasa, plictisiti si fara chef, aveti doua variante: ori va zbenguiti, ori va relaxati. Nu stati degeaba tolaniti pe canapea, cu telecomanda in mana. Sunt sigura ca aveti o carte buna sau un prieten bun care va asteapta sa dati noroc. Timpul nu asteapta. Nu lasa sa treaca o zi fara sa fi invatat ceva, sa fi aflat ceva. Documenteaza-te, citeste, vorbeste, cunoaste.

Tags :

Copyright © 2019 Scepter Marketing. All rights reserved.