Am pasit intr-un birou mare, impunator si plin de carti. Cand spun “plin”, ma refer pana la refuz. Biroul in sine se vedea de la intrare ca este foarte scump, bine lucrat si ales cu grija – tarziu am vazut ca avea si o tablita pe care scria “designed for X”.

M-am asezat pe unul din fotolii. Erau doua ce-i drept si o masuta – l-am ales pe cel din stanga. Nu stiam cat trebuie sa astept, asa ca am inceput sa analizez. Nu erau foarte multe obiecte pe masa din fata mea: un pix, niste foi, o ceasca de cafea, zahar si un pahar cu apa. Admiram uimita covorul care parca era facut in acelasi stil ca si biroul.

Camera parea intunecata, insa candelabrul din mijlocul tavanului extraordinar de inalt, avea si el o istorie. Culmea nu era nici urma de tehnologie. Un sigur telefon vechi, parca comandat de pe Aliexpress si “amarat” statea plictisit langa globul pamantesc. Usa era intredeschisa, mi-am intors capul din nou catre birou – ah..globul pamantesc. Am inceput sa ma joc, sa il rotesc si oarecum sa zambesc.

Ieri nu am facut nimic important sau productiv. O zi de duminica obisnuita cred. Am inceput sa ma simt mai bine in orasul asta, sa mi se para mai familiar. M-am trezit destul de tarziu, in jur de ora 11, am avut un meeting la ora 14.00,care a descurs bine. Nu am auzit chiar ce vroiam, dar a fost ok. Dupa am inceput sa ma plimb. Nu stiu de ce, dar zici ca pluteam.

Aveam atatea optiuni, atatea persoane cu care m-as fi putut intalni sa iau lunch-ul, dar am ales sa o iau la pas singura. Am fost putin la un mall, nu am cumparat mare lucru, nu eram eu in starea mea de cumparaturi. M-am asezat la o terasa, langa un carusel. Pur si simplu m-a fascinat. Mi s-a parut super ingenios sa construiesti un carusel la intrarea unui shopping mall.

Toata lumea se oprea sa faca poze, sa analizeze si mai ales, cred eu, sa isi aduca aminte de copilarie. Mi-au trecut repede prin gand imaginile de cand eram copil si mergeam cu parintii sau prietenii, foarte fericita fiind, sa ma dau in fel si fel de chestii si sa mananc vata pe bat. Cat de buna era, si cat de buna este de fiecare data cand am posibilitatea sa mananc.

Cred ca timpul petrecut aici m-a ajutat sa ma cunosc mai bine, sa imi aduc aminte de lucrurile frumoase din viata mea si mai ales sa invat sa apreciez mai mult lucurile simple care ni se intampla fiecaruia dintre noi. Cred ca ne grabim, alergam dintr-o parte in alta, uitam esenta.

Nu mai alocam timp pentru micile bucurii ale vietii, devenim din ce in ce mai insensibili. Nu mai stim sa zambim cand mergem pe strada, nu mai vedem verdeata din jurul nostru, nu mai mirosim florile. Ma includ si eu in toata descrierea asta. Si acum realizez cate lucuri frumoase am pierdut in dorinta nebuna de a face cat mai multe, in incercarea de a nu pierde niciun minut din viata mea pentru asemenea prostii.

Vezi și: Despre călătoria mea în Xintiandi

Nu sunt prostii! Lucrurile astea mici iti fac viata mai frumoasa, te relaxeaza si iti bucura sufletul daca le bagi in seama. Ne invartim intr-un mecanism clasic, plin de numere. Uitam de arta, de muzica , de o carte buna. Stau si ma intreb pana unde o sa ajunga toata alergatura asta? Pana cand?

Opreste-te un minut din tot ce faci in fiecare zi si reflecteaza. Nu merita sa treaca viata pe langa tine fara sa te bucuri tu ca si persoana de micile placeri pe care toata lumea si le poate permite. Mergi singur sau ia-ti iubitul/iubita/sotul/sotia/prietenii, o sticla de vin, o carte buna, o patura si intinde-te pe iarba, oriunde. Doar uita-te la cer si simte oxigenul, atat!

Vineri seara este diferita pentru noi toti. La fel difera si pentru mine in functie de stare, moment si timp. De obicei vinerea in jur de ora 5 se termina saptamana pentru mine. Bineinteles, depinde de saptamana, insa de cele mai multe ori asa este. Weekendurile libere sunt din ce in ce mai putine, dar cele care sunt fara program incerc sa le tin doar pentru mine.

Vinerea zbenguita – Vin acasa, dorm o ora – doua. Ma uit la un serial sau poate citesc cateva capitole dintr-o carte, comand ceva de mancare: de obicei sushi sau chinezesc. Dau 2-3 telefoane si ies. Un bar deschis pana mai tarziu si dupa hop top intr-un club. Inainte ma probez de 10 ori, schimb 5 perechi de pantofi, fac vraiste in casa…Ma fardez putin si gata: ready to go.

Ori ma ia somnul pe la 1-2 si ma intorc acasa si abia astept sa iau perna in brate, ori dansez toata noaptea, inchid clubul si plec cu pantofii intr-o mana si cu geanta in cealalta. Ce noroc am ca aici nu se uita nimeni la tine si poti sa alergi prin ploaie desculta sau chiar sa fredonezi ultimul cantec pe care l-ai auzit. Ajung acasa. Ma demachiez daca am chef…daca nu, trag repede pijamaua pe mine si nani.

Vinerea classy – dupa terminarea programului beau repede o cafea cu cine apuc, rad in hohote si ma destind putin. Merg acasa, ma schimb…ma imbrac elegant si ies la cina. La un restaurant cunoscut deja sau poate unul nou. Depinde ce pofta am sau doar ma adaptez la programul celorlalti. Un vin bun, o mancare buna, dar totusi usoara…

Discutii interesante, abordari usoare. Imi deschid putin mintea, mai aflu ce este nou, mai vad o geanta, un pantof – admir lumea imbracata bine. Putina cultura generala nu strica, asa ca incerc sa aflu ce se mai intampla in fel si fel de tari.

Chiar sunt o norocoasa sa am atatia prieteni de pe tot globul. Ma mai uimeste cate unu’ care incepe sa vorbeasca despre Ceausescu si mai nou…Basescu. Mai vine si cate o bomba cand aud: “Capitala Romaniei este Budapesta, nu?” , zambesc si incerc sa ii explic frumos ca este doar prost documentat/a, nici vorba ca e putin penibil/a.

Diplomatia este cheia in ziua de astazi, niciodata nu trebuie sa ii spui unui om cat de putin stie, ci doar ca a citit un site cu informatii neadevarate – nefondate. Dupa ce s-a asezat mancarea si am terminat sticla de vin, ne retragem intr-un lounge cu muzica in surdina sau pur si simplu pleaca fiecare la casa lui. In ambele cazuri, atunci cand ajung acasa, am timp sa fac un dus, sa ma dau cu cate creme vreau si poate sa mai si citesc putin.

Vinerea linistita – este seara in care pur si simplu fug de agitatie, de conversatie, stau offline pe toate site-urile de socializare. Vreau timp doar pentru mine. Dau drumu la apa in cada – cat de fierbinte posibil – arunc niste sare de baie, vreo 2-3 uleiuri pe care le-am cumparat de curand si de care sunt tare mandra.

Scot vinul alb din frigider, torn in paharul meu preferat (daca nu am pahar mare de vin alb, mai bine nu mai beau, parca nici nu are acelasi gust) pe care il iau peste tot prin casa dupa mine. Imi aleg un film frumos si ma intind pe canapea. Sincer, de multe ori stau si cu ochii inchisi, cu muzica in surdina si cu o carte langa mine. Incerc sa imi relaxez mintea si corpul cat pot si cat am rabdare.

Ma ajuta extraordinar de mult. Imi place de mor sa stau in halat – am unul alb si pufos. Indiferent cat este de cald in casa, nu il dau jos. In picioare imi pun botosii de la bunica mea – am incercat sa gasesc altii mai buni, insa nu am putut, cei facuti de ea sunt minunati. A

m 4-5 carti incepute care ma striga de pe noptiera. Depinde cat sunt de obosita si in functie de asta aleg: ceva mai greu, mai usor sau una inspirata dintr-o poveste reala. Culmea, prima o citesc mereu pe cea care relateaza viata unei persoane, de obicei au legatura cu lumea araba. Le ador, desi imi provoaca multe sentimente de ura, dorinta de a schimba ceva si multa mila. Acesta este un alt subiect pe care il voi aborda cand voi avea starea necesara.

Parca intru in pielea personajului, parca traiesc in vremurile alea si nu ma pot opri pana nu ajung la ultimul capitol. Intr-un final ma ia somnul, ma cremuiesc putin in timp ce mai ascult inca doua – trei melodii preferate. Sunt melodii vechi, poate chiar uitate pe Youtube. Cred ca doar eu le mai am in lista de favorite.

Uneori daca am chef scriu…nu neaparat chestii pe care le postez pe blog, ci pur si simplu imi astern gandurile pentru a citit mai tarziu ce se petrecerea la momentul respectiv in mintea si in sufletul meu. Depinde de stare, uneori scriu un rand, alteori pagini intregi. Insa ma face sa ma simt mult mai bine, sa ma eliberez, sa fiu eu…cu mine!

Asadar, dragii mei, voi ce care in aceasta seara de vineri, sunteti acasa, plictisiti si fara chef, aveti doua variante: ori va zbenguiti, ori va relaxati. Nu stati degeaba tolaniti pe canapea, cu telecomanda in mana. Sunt sigura ca aveti o carte buna sau un prieten bun care va asteapta sa dati noroc. Timpul nu asteapta. Nu lasa sa treaca o zi fara sa fi invatat ceva, sa fi aflat ceva. Documenteaza-te, citeste, vorbeste, cunoaste.

Mereu in cautarea vacantei perfecte, cu barbatul perfect, asta sunt eu!
Ok, m-as multumi si cu una dintre astea, de ce sa mint?
Am avut cateva incercari…si erori….in acest sens.

Am cazut din barca in Cismigiu, mai sa ma inec in apa de 1.5 m sub privirile siderate ale lui Fat-Frumos din acea perioada. Pana mi s-au uscat hainele, a disparut si el in ceata.

Apoi am fost cat’peaci sa ma inec la mare la Eforie Nord…valuri, agitatie, geamandura aproape de mal etc; Fat-Frumos mi-a facut de pe plaja frumos si fffff calm cu mana in semn de salut, cand eu dadeam disperata din maini sa ma salveze. Smile and wave, smile and wave….

Cea mai recenta nazbatie vacanta/iubit s-a petrecut la Venetia in februarie: apa, decor romantic, soare cu dinti, carnalval minunat si iubit care-mi era amic de fapt; de, nu le poti avea pe toate in viata! Macar nu mi-a mai fost viata in pericol…

Stiti povestea aia cu Jack si vrejul de fasole nu? S-o imbogatit baiatu\’ dupa multe peripetii f nostime si pline de talc. Ei, asa ma visez si eu: cu EL vizitand locuri exotice sau incarcate de istoric. Sau facand alte lucruri, sa pastram si putin mister 🙂

Vrejul meu de romantism sper sa se intinda anul asta pana sus departe, poate in straturile superioare ale admosferei Fetii –Frumosi sunt mai statornici…sau eu mai indemanateca.

Vine un moment in viata fiecarui om cand priveste inapoi in timp si incepe sa si depene povestea: a fost odata…., cand eram tanar/a…, pe vremea mea…

A fost odata o femeie asaltata de grija copiilor, de problemele casnice si profesionale, care nu mai avea timp sa se priveasca in oglinda…. A fost odata un barbat care avea mari ambitii si care avansa rapid pe scara sociala si profesionala.

A fost odata o familie fericita care-si propusese sa-si schimbe locuinta cu una mai spatioasa….. A fost odata o femeie care a luptat mult pentru fericirea si bunastarea copiilor ei….

Si fiecare poveste are personajele sale, are dramatismul sau, are umorul sau, are un inceput, are un continut, dar mai presus de toate, are un PREZENT si un VIITOR. Cea mai mare dificultate pentru persoanele ajunse la varsta a treia este sa-si valorifice prezentul, dar mai ales, sa-si aprecieze viitorul.

Tentatia de a privi in urma cu regret, tentatia de a privi cu pesimism viitorul, tentatia de a se simti inutil si nebagat in seama in prezent, tentatia de a se simti o povara pentru ceilalti este uneori atat de mare incat ii impiedica sa traiasca si ii obliga doar sa existe… Lipsa sperantei este elementul esential al depresiilor la orice varsta dar in special la varsta a treia, al ideilor suicidare si al suicidurilor complete.

Beck, Weissman, Lester&Trexler definesc lipsa sperantei ca fiind un sistem complex de expectatii negative in ceea ce priveste propria persoana si viitorul. Cautarea sensurilor pozitive ale vietii, dorinta de a trai in prezent, pastrarea unei perceptii a vietii ca fiind fragila si pretioasa in fiecare moment al ei, in fiecare etapa, o dorinta de a aprecia viata, acestea sunt elemente esentiale ale unei gandiri sanatoase pentru oricine ajunge la varsta a treia si nu numai.

Cei care gasesc un sens pozitiv al vietii au capacitatea sa-si imbunatateasca functionarea sistemului imunitar si sa duca o viata sanatoasa.

Este importanta capacitatea fiecaruia de a identifica implicatiile pozitive ale oricarei situatii de viata, fie ele si cu un impact negativ asupra persoanei. Revenind la tentatii…aprecierea singuratatii ca pe o povara pentru varsta a treia.

Persoanele care au o buna capacitate de a gasi sensurile pozitive vor interpreta singuratatea ca fiind o buna toleranta pentru solitudine, si cu un sentiment de autosuficienta.

Ceilalti vor gandi insa singuratatea ca pe un sentiment de inutilitate, de izolare. Si fiecare poveste continua…mai frumos, mai vesel, daca viata ramane cel mai de pret dar pe care divinitatea l-a facut omului.

A castiga custodia este una din cele mai dificile probleme cu care parintii se confrunta in timpul unui divort. In multe cazuri ambii parinti vor custodia si sunt dispusi sa cheltuie cat este nevoie pentru a castiga.

Custodia ar reprezenta ce este mai bine pentru copil si asta implica ca tu sa demonstrezi ca esti un parinte mai bun in comparatie cu partenerul sau ca celalalt nu ar fi capabil sa creasca copilul singur.

Sfaturile pe care ti le recomand pentru castigarea custodiei sunt urmatoarele:

1. Daca in momentul de fata nu esti implicat in viata copilului tau, nu vei primi custodua de la un judecator. Daca esti un parinte care lucreaza si lasa toate detaliile de crestere a copilului in baza partenerului, atunci nu esti pregatit sa castigi aceasta custodie. Trebuie fie sa iti schimbi obiectivele si prioritatile, fie sa renunti la privilegiul de a-ti creste propriul copil. Daca vrei neaparat custodia implica-te acum in toate aspectele vietii copilului tau. Implica-te in viata lui scolara. Participa la evenimentele extracurriculare. Ingrijeste-te de sanatatea lui. Afla care sunt planurile lui privind viitorul profesional, iar daca are inclinatie sprijina-l!
2. Asigura-te ca atunci cand este cu tine copilul nu este expus unor situatii sau medii periculoase sau nesanatoase. Esti implicat intr-o relatie? Sau au fost mai multe? Ai foarte multa grija cum iti expui copilul in fata acestor persoane. Multi judecatori si parinti considera ca copii sunt subiectivi la aceste schimbari si ca aparitia unui nou partener in viata unuia dintre parinti poate veni ca un soc. Cel mai important in obiectivul tau de a castiga custodia copilului este sa vrei cu adevarat sa petreci mai mult timp cu el, sa-l cresti si sa-l educi. Sa iti petreci timpul cu un potential nou partener atunci cand esti in proces de a castiga custodia poate reprezenta reteta spre a pierde acest proces.
3. Nu ataca in nici un fel celalalt parinte in fata copilului. Daca faci acest lucru, opreste-te! Un drum sigur spre a pierde custodia este sa afectezi relatia copilului cu celalalt parinte. In timpul procesului judecatorul va lua in considerare daca promovati sau impiedicati relatia copilului cu celalalt parinte.
4. Sa castigi custodia presupune sa ai un calendar a tot ce s-a intamplat. Trebuie sa fii capabil sa-ti amintesti detalii cand vine vorba sa te judeci pentru custodie. Daca nu stii cand s-a nascut copilul, la ce evenimente din viata lui ai asistat,de cate ori a intarzaiat celalalt parinte cand a venit vorba sa ia sau sa duca copilul la scoala, nu vei face decat sa scazi din credibilitatea ta. Poti insa sa iti notezi toate aceste evenimente in jurnalul propriu.
5. Fii punctual…fii punctual…fii punctual! Cateva probleme apar atunci cand un parinte intarzaie in mod constant cand vine vorba de a duce sau a lua copilul de la scoala sau din alte locuri unde are activitati. De obicei acest gen de intarzaieri supara judecatorul, creaza certuri intre cei doi parinti si streseaza copilul. Deci, fii punctual.
6. Fii maleabil. Daca celalalt parinte vrea sa faca schimb de weekend-uri sau zile ale saptamanii, acceptati daca programul va permite. Cand va veni timpul sa spuneti judecatorului de ce ar trebui sa aveti custodia copilului puteti spune ca sunteti cel care se asigura ca programul in care copilul ar trebui sa isi petreaca timp si cu celalalt copil, functioneaza. In incheierea cazului, acest argument va face diferenta.
7. Nu iti implica copilul in probleme care au legatura cu procesul sau avocatii. Curtea de justitie se opune in general ca copii sa stie sau sa fie implicati in detaliile a ceea ce ar fi doar o problema a adultilor. Copilul ar trebui sa stie doar ca amandoi parintii il iubesc si isi doresc sa petreaca timpul cu el, atat. Copilul ar putea sa stea de vorba cu un psiholog sau avocat numai daca tribunalul cere acest lucru. Copilul va vorbi cu aceste persoane despre cazul in care va aflati. Cel mai bine este atunci cand nu ati dat detalii copilului, mai ales daca aceste detalii implica sa denigrati celalalt parinte.
8. Sa castigi o custodie implica sa iei in considerare un factor foarte important: unde vrea copilul sa traiasca. Nu este o idee buna sa influientezi copilul in acest sens. Vor avea sansa sa isi exprime acesta optiune fie in tribunal, fie avocatului, fie psihologului. In orice caz este important sa cunosti dorinta copilului tau. Daca vrea sa tariasca cu celalalt parinte nu ar mai trebui sa iti pierzi banii, timpul si energia incercand sa obtii custodia decat daca crezi ca este nesigur si nepotrivit pentru copilul tau.
9. Va trebui sa arati totusi de ce consideri ca celalalt parinte nu ar trebui sa obtina custodia. Deci va trebui sa urmaresti daca celalalt parinte este punctual, implicat si cu un program maleabil. Daca acesta are unele probleme care ar putea afecta custodia precum istoric de boli mentale, probleme care ar putea influienta capacitate de a avea grija de copil, probleme cu alcoolul sau drogurile, tribunalul ar trebui instiintat. Alte lucruri care ar putea afecta custodia includ fumatul si frecventa legaturilor romantice si expunerea copilului la aceste relatii, supravegherea adecvata a copilului, siguranta ca acesta urmeaza o scoala si are parte de asistenta medicala cand este necesar.
10. Mai presus de orice, angajeaza un avocat bun cu care sa fii deschis si sincer. Asculta sfaturile lui si nu cele ale prietenilor sau rudeor care nici macar nu vorbesc din propria experienta. Daca tot ai platit un avocat asculta ce are el de spus.